[vsovi]

În prealabil postat de ioan67

Iubirea, linistea, lumina vin in viata unui om si ca sa ii dea curaj.
........
Cand sa plece din salon, insa, doctorul s-a intors si mi-a zis un pic inciudat: "fricosule!, ce urlai asa, mah?!". Si atunci, in sfarsit, am auzit vorba blanda si hotarata a batranului: "Nu e fricos, domnule doctor, cum sa fie fricos? Daca era fricos ar fi fugit deindata, vazind cat de neindemanatic sunteti! Dar el a ramas si a suportat toata nepriceperea dumneavoastra... Nu asa se face o punctie!"

Intr-adevar, iubirea vine sa ne intareasca in clipe grele. Macar pentru asta si tot ar trebui sa o pretuim ceva mai mult, ceva mai serios. Si sa ii aratam recunostinta, tinind cont ca nu vom putea niciodata sa o rasplatim indeajuns.

Acuma înţeleg de ce ţi-a plăcut bătrînul... văd şi eu din povestea ta că a fost cinstit şi că l-a pus bine la punct pe medicul ăla incompetent, cu mult şi înalt curaj... că practic cît era de bătrîn, o putea lua pe coajă după vorbele alea sau puteau să-l dea afară din spital sau să-i schimbe tratamentul încît să-l omoare. Sunt cazuri destule cînd frustrarea şi mîndria şi orgoliul a cîte unui medic, dacă ai îndrăznit să-l întrebi cum se poate să nu ştie scoate lichid rahidian întro clinică de contagioase, el un ditamai medicul, ci te face sită nereuşind de la prima înţepătură, atunci musai plin de mînie ascunsă, unul ca acela te tratează ca pe ultima lepră umană încercînd să se scape de tine, dar nu oricum ci după ce te face să suferi prin orice mijloc.

Bătrînul acela, într-adevăr a fost mare, dar nu pentru relaţia lui cu nevasta ci pentru că a fost în stare să-şi pună viaţa în pericol mărturisind drept şi fără frică la ce a asistat: la incompetenţa şi prostia crasă şi nesimţită a unui felcer cu pretenţie de mare medic aflat în clinică de infecţioase unde o puncţie pentru scotere de lichid encefalo-rahidian se face de o sută de ori pe zi, deci ar fi trebuit să-i iasă şi cu ochii închişi şi în stare de beţie... deci iată cît de scîrbit a putut fi bătrînul, aşa ca mine acum, văzînd cum ai ajuns un cobai în mînile unui monstru.

Acuma pot şi eu aprecia acea familie de bătrîni onorabili... căci mi-ai dat elemente ca să am de ce... dar aşa, pentru nişte sărutări cu soţia la vîrsta de 90 de ani, avute în public şi înaintea unui muribund bolnav de meningită sau encefalită... nu am avut cum să rezonez cu povestea ta ca să văd ca tine la ei o senectute idilică şi frumosă.

Acum însă da, rezonez cu povestea vieţii tale, deci precis moşul era un veteran de război care iată că a apărat din nou ţara de canaliile comuniste acoperite cu halat ALB... şi ajunse pe pile în funcţia de mare medic de clinică care nu e în stare să facă o puncţie.