De ceva vreme, de cand citesc despre martirii inchisorilor comuniste, am inceput "sa ma gandesc" mai mult la sfintii nostri romani pe care evitam sa ii canonizam (noi ca natiune, noi ca fiind madulare ale BOR). Spun ca ma gandesc, dar simt nevoia sa ii cinstesc cum se cuvine ca pe Sfintii mucenici.
Citind din viata Pr. Calciu, din Intoarcerea la Hristos, din Sfantul inchisorilor ma trec fiori si adesea plang pentru ca mucenicia lor nu e departe de a unui Sf. Mina, Sf, Dimitrie, Sf. Gheorghe, iar la mucenicia fizica se adauga si teroarea psihica. Oamenii aestia au murit pentru ca L-au marturisit de Hristos...si ei se roaga petnru noi chiar daca noi nu ii cinstim, pentru ca, sunt sigura, ii cinsteste Hristos.
As vrea sa pot sa fac ceva, dar ma simt neputincioasa... Sa facem noi ceva, dar ce?!
Stiu doar ca s-a compus un acatist pentru acesti mucenici.
|