[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Bublisor

Imi pare rau ca v.am facut sa va pierdeti timpul dandu.mi sfaturi,dar relatia despre care s.a discutat aici nu mai exista,din pacate.

Ştiam că aici se va ajunge, dar n-am vrut să cred. M-am luptat pentru voi, în dragostea ce vi-o port la amândoi, deşi nu vă cunosc, fiindcă pentru mine 8 ani sunt mai multe vieţi de oameni.
Am luptat pentru voi ca un nebun şi-am fost avocatul apărării, mai ales pentru acei 8 ani. Dar ştii cine-i de vină? Tu şi numai tu. Şi nimeni altul.
Dar eu nu mi-am pierdut timpul. Am crezut... Viu şi puternic... Şi încă cred... Asta face timpul câştigat...

În prealabil postat de Bublisor

Am avut o cearta,de fapt mai mult el si.a spus ofurile,si m.a jignit intr.un mod foarte urat,a doua oara,iar pt mine deja e prea mult.

Ştii de ce pentru tine e prea mult să te jignească a doua oară? Fiindcă te crezi şi te vezi foarte superioară lui... mult peste el, din toate privinţele...
Dar şi pentru că nu-l iubeşti...
Când iubeşti, vezi jignirea ca un compliment... fiindcă ştii că n-a zis-o cu ură, ştii că defapt omul ăla te iubeşte, chiar dacă îşi varsă din of-ul inimii şi neputinţei lui... Iubirea caută să înţeleagă... Să vindece...

Ştii de câte ori a fost jignit Hristos? De sute de ori. Şi astăzi e. Bătut cu pumnii, scuipat, biciuit, răstignit, ucis.
Iar tu?
Tu nu poţi să suporţi nişte jigniri. A doua oară. Nu spun să faci ca Hristos, ci să fi mediator, când îl vezi supărat, obosit, nervos, tu să-l calmezi, să-l odihneşti, să-l mângâi.
Dar tu l-ai aţâţat, l-ai instigat, l-ai cicălit şi împuns, l-ai provocat. Fiindcă nu-l mai iubeai...

Ai aşteptat să facă ceva, ce în raţiunea ta lipsită de iubire, însemna despărţirea...

În prealabil postat de Bublisor

Asa c bine zicea cineva aici,se pare ca doar eu eram cea care iubea orbeste,el mai putin.

Dacă l-ai fi iubit măcar câtuşi de puţin, nu erai aici pe forum, nu puneai întrebări, nu te îndoiai de relaţia ta cu el, nu te văitai, nu te smiorcăiai, nu veneai să ceri sfaturi, care oricum nu contau pentru tine, tu aveai deja în minte despărţirea de mai multe luni de zile. Şi în plus, nu numai că nu erai aici să ne arăţi îndoielile şi întunericul din inima ta, dar erai demult căsătorită cu el, poate aveai şi un copil, nu erai aici.

Da l-ai iubit atât de orbeşte, că n-ai mai văzut pe unde mergi de atâta iubire orbită... Daca-i ştii măcar ce vorbeşti...

În prealabil postat de Bublisor

El era lovit in orgoliu ca eu tin cu parintii mai mult decat cu el.

Bărbaţii au orgoliu, fiindcă vor să fie capi de familie, să conducă familia, să asigure siguranţa, traiul, banii, confortul, cuibul cum se spune.
Când femeia nu e mulţumită de realizările bărbatului, fiindcă s-a îmbolnăvit de dorinţa unor realizări mai mari, atunci începe să fie nemulţumită şi să-l lovească în orgoliu, în ceea ce crede că face el bine, strofocându-se în măsura lui, pentru cei ai lui.

Ai căutat nod în papură, motive goale... În plus, dacă-l iubeai cu adevărat, nu ţineai cu părinţii, fiindcă vroiai să-ţi întemeiezi o familie cu el, nu?
Ca tine, sunt atât de multe...
Ai călcat în picioare 8 ani din viaţa ta şi 8 ani din viaţa lui. Să-ţi spun să-ţi fie ruşine? Oricum nu-ţi pasă. Nu ştii ce-i aia ruşine...

În prealabil postat de Bublisor

A facut multe pt mine,dar uneori are un caracter foarte urat si uita cu cine vorbeste ca ii e mama,frate,iubita.

Şi în ciuda faptului că a făcut multe pentru tine, tu totuşi le striveşti, le calci în picioare, le uiţi pe toate şi bagi în seamă fix "caracterul urât că uită cu cine vorbeşte". Dar ştii de ce face aşa? Ai căutat să-l înţelegi? Fiindcă e stresat, simte că nu-i sunt oamenii alături, şi îşi mai varsă şi el of-ul în cuvinte măcar.

Iar pentru acele cuvinte, unde el îşi arată... caracterul urât, desigur... e taxat aşa tare, că iubita lui de 8 ani, alege să-l părăsească. Ai manipulat, exploatat şi şantajat emoţional, acel băiat.

În prealabil postat de Bublisor

Simt ca am pierdut jumatate din mine,dar cu ajutorul lui Dumnezeu imi voi reveni si ma rog sa fiu puternica sa pot trece peste.

Fix jumate... :)
Nu, n-ai pierdut nici 1%, fiindcă nu îl mai iubeşti de multe luni de zile, nu ai mai căutat să-l înţelegi, să-i fi alături, să-l ridici, să-l "repari". Ba din contră, te simţi liberă, împăcată, acuma eşti cu adevărat femeie emancipată...
Oricum nu se ridică el până la nasu' tău, nu? Pentru ce să-l vezi pe el ca pe capul familiei tale?

Of vai... Dar ştii ce?
Ai să treci şi tu exact prin ce a trecut el. Ai să te iei cu vreun doctoraş şi se va purta cu tine, exact aşa cum te-ai purtat tu cu el, şi fiindca acela îţi va fi superior din multe puncte de vedere, vei vedea şi tu cum e, să se despartă cineva de tine pentru "caracterul urât că vei uita cu cine vorbeşti"...

Să te ferească Dumnezeu să ai copii cu doctoraşul ăla... Sau mai grav... să ajungi în scaunul cu rotile, să aştepţi doctoraşu' acela să-şi plimbe soţia în sus şi în jos...

Va fi mereu ocupat, doar şti cum e... Şi mereu va avea doctoriţe tinere pe lângă el... Înţelegi tu...

Demetrius ţi-a spus "Dumnezeu să te binecuvinteze", poate e preot, iar dacă nu-i, e protestant, fiindcă numai ei cred în nebunia pornită de Luther, că au harul preoţiei toţi şi deci trimit binecuvântările Domnului, în stânga şi-n dreapta şi-n sus şi-n jos.

Pentru ce să fi felicitată şi binecuvântată? Că ţi-ai bătut joc de omul ăla?

Se zice altceva... Dumnezeu să te ierte... Vai ţie...