Citat:
În prealabil postat de Bublisor
Imi pare rau ca v.am facut sa va pierdeti timpul dandu.mi sfaturi,dar relatia despre care s.a discutat aici nu mai exista,din pacate. Am avut o cearta,de fapt mai mult el si.a spus ofurile,si m.a jignit intr.un mod foarte urat,a doua oara,iar pt mine deja e prea mult. Asa c bine zicea cineva aici,se pare ca doar eu eram cea care iubea orbeste,el mai putin. El era lovit in orgoliu ca eu tin cu parintii mai mult decat cu el. A facut multe pt mine,dar uneori are un caracter foarte urat si uita cu cine vorbeste ca ii e mama,frate,iubita. Simt ca am pierdut jumatate din mine,dar cu ajutorul lui Dumnezeu imi voi reveni si ma rog sa fiu puternica sa pot trece peste.
|
Imi pare rau sa aud asta! Nu am de unde sa stiu- numai dumneavoastra puteti sti- ce simtiti fata de omul respectiv.
Insa, judecand strict ca si principiu, pot spune ca intradevar, atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, nu il jignesti! Acuma divergente de opinii exista in orice casatorie sau relatie- dar important este sa fie depasite.
Insa, daca se ajunge la jigniri, violenta verbala sau fizica, atunci este intradevar foarte greu de a trece peste!
Ce pot sa zic- pacat ca s-a terminat asa! Oricum, va doresc sa reusiti , in timp, sa depasiti aceasta despartire! Ca orice despartire evident ca este trista si grea, dar, cu ajutorul Lui Dumnezeu, sa mergeti mai departe! Numai bine va doresc!