Citat:
În prealabil postat de CristianR
Cei care ar putea purta o polemică privind această traducere, din păcate nu prea intră pe forum. Mie, însă, mi-a fost de folos introducerea pe care părintele Anania a pus-o la începutul Bibliei. Sper să o citiți. Doar două extrase:
„Dacă ai cercetat-o cu un ochi critic necruțător, vei fi descoperit și ceea ce, în fapt, căutai: naivități, inadvertențe, lacune, suprapuneri, distorsiuni, interpolări, paralelisme și multe alte metehne care te vor sminti în măsura în care te vei opri aici.”
„Dar dacă, pentru nevoia de a cunoaște, te vei deprinde s`o citești nu atât pe dinafară, cât mai ales pe dinlăuntru, dacă sufletul ți se va aprinde în văpaia celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor, atunci dorul acesta îți va descoperi că, de vreme ce toate cărțile acestei Cărți au fost scrise de dragul unui singur personaj, Iisus Hristos, prevestindu-L și vestindu-L, și de vreme ce Iisus Hristos a venit în lume de dragul unei singure făpturi, omul, înseamnă că toată Cartea se îndreaptă spre o singură ființă, care ești tu, cititorule. ”
Cum spunea și Ioan mai devreme: Despre Făcător e vorba mai mult decât despre Facere. Pe El vrem să-L cunoaștem, iar dacă uităm asta ne pierdem în amănunte.
|
Foarte multumesc, Cristian! Nu am versiunea aceasta a Bibliei si, citind pasajele selectate de tine, ma bucur ca nu am ratacit prea mult cu gandul cand aminteam de Facator, dincolo de fapturi...:)
Cugetarea parintelui Anania ma imboldeste insa sa scriu ceea ce aseara nu indrazneam: anume, cum inteleg pe acel "intru".
Gasesc o mare deosebire intre "la inceput" si "intru inceput", astfel:
a) "la inceput" se adreseaza unui cautator pe firul timpului, unuia care, cugetind cum suntem obisnuiti in lumea fenomenelor, vrea sa stie ce a fost inainte si inainte de inainte si tot asa, pana la un eventul moment 0 al Creatiei. In ton cu aceasta cautare fireasca, expresia ar satisface nevoia omului oferindu-i un raspuns: pai, da, atunci demult a fost Dumnezeu si El a debutat cu cerul si pamantul. Crezi sau nu crezi. In ce ma priveste, cred. Dar aceasta cautare pe firul timpului nu prea ma multumeste, desi cred. Nu imi umple inima de bucurie sau de pace, nu imi aduce nici un folos sufletesc mai insemnat, nu ma odihneste. E doar satisfacerea unei simple curiozitati intelectuale, si asta destul de simplista - oarece calatorie pe axa imaginata a timpului, pana la un moment 0. Mare scofala de raspuns, vai ce m-am inteleptit...
b) cu totul altfel ma simt atunci cand citesc "intru inceput". Nu ma pricep la chestii lingvistice, nu sunt filolog, dar tin la sensul proiectiv al termenului "intru". Adica "in vederea", "cu scopul", "pentru" - un inceput.
Asadar, gasesc in text ca,
in vederea unui inceput, care avea sa fie candva a facut Dumnezeu cerul si pamantul.
Dar despre ce inceput e vorba atunci?
Despre inceputul vietii omenesti!
Si dintr-odata textul incepe sa ma pasioneze intrucat nu mai e vorba doar despre o axa temporala, despre pietre si plante etc., printre care aflu ca la un moment dat au aparut si doi omuleti....
Ci e vorba din capul locului despre un act pe care il banuiesc maret, caci nu mi se spune din capul locului ci doar mi se vesteste, acesta ramanind tainic, inca nenumit....
Asadar, citesc in felul meu ca: in vederea unui inceput inca nenumit, Dumnezeu face lumea. Dar inceputul acela pentru care se fac atatea, care sa fie?
Aflu mai incolo, nu fara mirare: omul! Adica despre noi este vorba, pe alde noi ne face, pe unul ca mine, asta, cititorul!
Ei, la asta chiar nu ma asteptam! Pornit sa aflu nu stiu ce loc pe firul nu stiu carui timp abstract care, cica, ar putea avea un inceput, ma trezesc in fata unei povesti care nu e, culmea, decat intre Dumnezeu si mine, omul! Cartea imi taie, astfel, elanul meu spre nu stiu ce abstractiuni savante de-a lungul axei temporale si ma pune, dintr-o data, in fata cu un personaj neasteptat: Dumnezeu. Care are in vedere ("intru") ceva care ma implica si pe mine: anume, face omul!
Acum povestea ma intereseaza cu adevarat.
Nu stiu de ce, incep sa simt si oarecare demnitate!...
Nitica importanta printre secoli si nori, oleaca de mirare fata de Facator si, chit ca nu ma crezi, un imbold sa Il intreb direct, de la persoana la Persoana: "Pai cum asa?"
Sa nu te miri, Cristian, dar curajul acesta nebunesc mi-l da chiar El, cand imi povesteste cat s-a ingrijit in vederea acestui lucru care e facerea mea, a omului. Caci zice "intru" (in vederea, pentru, spre) facerea ta, omule, am pregatit mai intai cutare si cutare....
Sunt prea mandru, oare, daca pentru o clipa ma simt pretios in ochii Lui?
Iata asadar cat de deosebite mi se par "la inceput" si "intru inceput". Cat de sterila, pasiva si fara implicare personala e prima expresie, cat de rece/seaca/indiferenta imi pare ea si
dimpotriva, cat de vie si zguduitoare este a doua formulare care imi aminteste de demnitatea pe care Dumnezeu mi-a daruit-o mie, omului.
Apoi imi amintesc si altele....