[Demetrius]

În prealabil postat de Bublisor

Imi pare rau ca v.am facut sa va pierdeti timpul dandu.mi sfaturi,dar relatia despre care s.a discutat aici nu mai exista,din pacate. Am avut o cearta,de fapt mai mult el si.a spus ofurile,si m.a jignit intr.un mod foarte urat,a doua oara,iar pt mine deja e prea mult. Asa c bine zicea cineva aici,se pare ca doar eu eram cea care iubea orbeste,el mai putin. El era lovit in orgoliu ca eu tin cu parintii mai mult decat cu el. A facut multe pt mine,dar uneori are un caracter foarte urat si uita cu cine vorbeste ca ii e mama,frate,iubita. Simt ca am pierdut jumatate din mine,dar cu ajutorul lui Dumnezeu imi voi reveni si ma rog sa fiu puternica sa pot trece peste.

Am aflat cu parere de rau noutatea, te-am binecuvantat si te imbratisez si adaug doar o explicatie pe care vad ca nu o ia nimeni in seama, continuand si acum discutiile in contradictoriu ca mai inainte de noutatea pe care ne-ai furnizat-o, de aici rezultand ca, pe topic, parerea de sine a fiecaruia conteaza mai mult decat topicul care intre timp s-a ”terminat”,

Nu pe tine te-a jignit, iar cearta finala, ca si celelalte, a fost dovada ca te ubeste, dar a cedat la stresul la care e supusa necontenit iubirea lui. Pe tine te iubeste, dar prin tine ii vine mereu tot necazul din iubirea ce ti-o poarta. Nu a rezistat si nici nu are pregatirea intelectuala sa reziste. Tu n-ai inteles asta pentru ca, fiind implicata, tu te-ai simtit jignita, nu iubita, chiar daca iubirea lui a adus jignirea ta. Daca nu te iubea, gasea el o alta replica nevinovata.

S-ar cuveni sa presupunem ca tu ai pregatirea intelectuala necesara pe care insa, tanara fiind, n-ai dovedit-o fiindca nici tu nu ai rezistat acestei incercari a iubirii stresate dintre voi. Dinafara este atacata iubirea voastra, la care nici voi dinauntru nu rezistati.

Nu vreau sa va ofer motive de impacare, ci vreau ca voi sa va intelegeti pe voi insiva mai bine; fiecare pe sine.

Cred sincer ca pentru voi a venit momentul sa va asteptati unul pe altul cu respectul senin datorat anilor petrecuti impreuna, nu cu grimasa certurilor prostesti, iar peste acestea nu puteti trece altfel decat aventual asteptandu-va cu rabdare.

Lasati timpul sa lucreze ceea ce voi nu puteti. Situatia se va limpezi singura prin bunavointa voastra.
Nu va costa absolut nimic si veti avea de castigat (indiferent de viitor) cel putin un prieten drag.
Asteptati-va!



P.S. S-ar cuveni, Bublisor, sa-i urezi o zi buna.