Citat:
În prealabil postat de vsovi
Păi o fi de bine să coopereze omul cu toți?
Tincuța ghicitoarea îi zice că e blestemat și îi sunt legate cununiile și că o să i se întîmple ceva foarte rău, o să moară peste 1 an în accident dacă nu face ea ceva vrăji pe bani.
Psihologul îi zice să meargă la bordel dacă nu mai rezistă căci totul se învîrte în jurul împlinirilor sexuale.
Psihiatrul îi zice să se integreze în lume și să se adapteze și dacă e stresat să ia antideprimante și somnifere.
Medicul îi zice să țină regim alimentar și să mănînce cîte puțin din orice dar cu chibzuință dacă vrea să trăiască mult că oricum după aia, după moarte, nu mai este nimic.
Duhovnicul îi zice să nu meargă la bordel și nici la ghicitoare și să nu se integreze în tot felul de anturaje lumești ci să lepede lumea dacă vrea să ajungă în Împărăția Cerurilor.
Deci despre ce cooperare ar putea fi vorba dacă omul nostru, creștinul s-ar apuca și ar asculta de toți?
|
Asta-i o bună mostră de vulgarizare a științelor. La fel se întâmplă și când „științificii”, cum le spui tu, vulgarizează credința și o caricaturizează.
Un psiholog, din câte știu, nu te va sfătui împotriva credințelor tale, pentru că îți va genera un conflict major cu tine însuți și în loc să te echilibreze, te va face să te clatini mai tare. El te ajută să-ți găsești drumul tău, nu pe al lui sau pe al altuia. De aceea ar putea să nu conteze credința sau necredința lui.
Dar cred că ne temem de psiholog sau psihiatru ca de unii care ne-ar putea face să ni se risipească credința și să ne inoculeze, în schimb, „adevărul” lor. Dacă, însă, credința mea e falsă, ducă-se; cu atât mai bine. Dacă e adevărată, ea nu va dispărea decât dacă eu însumi mă voi îndepărta de adevăr. Iar o minte mai limpede și mai sănătoasă, mai lucidă, o mai bună cunoaștere de sine nu poate decât să mă ajute să mă apropii de adevăr și, prin urmare, să devin un credincios mai bun.
Dar s-ar putea să mă opun din pricină că am o părere fixă privind credința mea, sunt atașat de ideile mele și mă tem să nu îmi fie afectate. Ei bine, atunci când ceva este fix, e rigid, adică mort; e un idol, nu o credință vie într-un Dumnezeu viu.