O situatie similara intalnim ori de cate ori citim vreo poveste: daca acceptam universul "intern" al povestii, gasim in lumea povestii diverse personaje care au o identitate a lor, acolo in poveste. Astfel, citim ca Fat-Frumos (si nu altcineva) face si drege, ca Balaurul nu stiu ce mai pune la cale, ca BabaCloanta mai zice si ea unele sau altele....
Acesta e universul povestii, lumea ei aparte. Cand citim, luam de buna conventia propusa de scriitor si, macar pe timpul lecturii, "ne mutam" in cadrul propus de autor. Traim in "alta lume".
Posibil, asadar, ca si Saul sa fie prezentat (fara avertismente prealabile pentru cititor, adica pentru noi) in textul biblic ca facind pe nesimtite parte dintr-un univers aparte, distinct, unde ghilimelele nu isi mai au rostul.
Putem intelege asadar ca Saul patrunde intr-o lume unde Samuel e Samuel, iar nu altcineva.
Dar ce fel de lume este aceasta?
E totuna cu lumea noastra sau, cata vreme la mijloc e vrajitoarea, e o lume a povestilor?
Textul ramane ambiguu, deschis interpretarilor.
Personal admir jocul de planuri in care, ca la teatru, mastile fac legea si provoaca pe spectator.
Nu ma reped sa aleg un univers sau altul, dintre cele posibile aici. Ma delectez, in schimb, cu ambiguitatea textului. Si ma intreb: de ce voieste Domnul sa ne ofere un text ambiguu?....:) Si, mai ales: ce voieste, oare, de la noi?
|