Doamna Simona, v-ati gandit vreodata ca lectura unui text poate fi ...rugaciune?
Ce credeti, un copil care asculta sau care citeste o poveste, s-ar putea sa se roage tocmai atunci prin insusi actul lecturii?
Dar un medic care cauta sa se lamureasca in privinta unei taine a fiziologiei, ce credeti: nu cumva se roaga?
Dar un inginer care cauta sa afle ce are de facut cu niste betoane... nu cumva se roaga si el?
Sau un motociclist care invata pentru carnet?
Sau un batran care citeste regulamentul trenurilor pentru veterani....
Doamna Simona, daca ati porni de la cugetarea asupra actului lecturii, daca v-ati adanci in cugetare luind in calcul si rugaciunea, daca v-ati ruga gandind fara frivolitate toate acestea, ei bine eu cred ca nu ati mai fi atat de fascinata de sfantul cutare ori cutare. Si, in general, cred ca ati fi un om liber.
Dar daca ati ales una bucata prizonierat (unul confortabil, de pilda talcuirea nu stiu carui sfant la nu stiu ce poveste ori intamplare "minunata"), apai, sa fiu iertat, dar cred ca mai bine tocati taitei decat sa cititi.
Doamna, in taina lecturii nu se umbla cu certitudini preconcepute.
Cartile nu sunt scrise ca sa decretati dvs. ori alt pamantean ca acolo-i adevarul sau minciuna. Ci numai pentru a va oferi prilejul sa va rugati, de aveti cumva acest imbold liber in inima.
Dezbarati-va si de acest obicei al preamaririi unui autor in detrimentul altuia,
alaturi de celalalt prost obicei, acela in care umblati cu pretentii!
|