[Igor_Paslusnik]

Iuliu, au fost speriaţi, e firesc să se poarte un pic mai agitaţi. Şi bucuroşi în acelaşi timp, că a ieşit episcopul lor să le vorbească.
Vroiau să pară şi serioşi şi să fie luaţi în serios. Şi la măsura care-au avut-o e bine cum au procedat, şi creştinii şi părintele Teofan.

Mă aşteptam să acţioneze mult mai dur creştinii faţă de IPS Teofan, dar au avut o măsură rezonabilă de dragoste şi discernământ faţă de părintele Teofan. Au avut şi emoţii, au avut şi mândrie şi orgoliu, dar cu intenţii bune, de a mărturisi şi a apăra Biserica, dar au avut şi harul Duhului Sfânt, cu toţii şi creştinii şi episcopul, pentru că IPS Teofan se ruga pentru ei, cel puţin aşa am simţit şi a şi aflat părintele Teofan că dacă va cădea în ecumenism, va fi considerat ca Arie, şi aşa va fi. Subscriu. Toţi ecumeniştii să fie consideraţi ca Arie şi daţi anatemei. Nu e cazul părintelui Teofan. Deci să nu cadă în ecumenism.

Măsura şi mărturisirea lui IPS Teofan este frumoasă şi e ortodoxă. Deocamdată. S-o ţină Dumnezeu aşa.

Dacă nu, avem datoria de la Sfinţii Părinţi să facem Sfânta Neascultare şi îl luăm de hăinuţele episcopale şi-l dăm afară din Biserică, dacă ne păstoreşte eretic, aşa se face, ca odinioară creştinii pe episcopii ortodocşi care au devenit eretici. Şi îi aducem afară şi cârja şi mitra. Până se pocăieşte de păcatul lui.

Da, un ierarh, un episcop, fie chiar şi Patriarh, trebuie să nu mai fie pomenit de Biserică, de preoţi, diaconi, creştini, dacă cade în erezie. Până la pocăinţa şi îndreptarea lui.
Dar numai când sunt fapte vădite şi cunoscute, pentru erezia lui. Vădite ! Nu de la duhuri necurate, că pot fi ispitiri. Şi dacă preotul îşi pierde harul sau nu ştie să lucreze cu el, e uşor ispitit şi dacă nu e vădită erezia episcopului, atunci preotul greşeşte.

Când IPS Nicolae Corneanu, s-a împărtăşit din ciorbiţa greco-catolică, fapt vădit, apoi aproape jumate din eparhia Timişului, mulţime de preoţi şi diaconi nu l-au mai pomenit.
Şi da, a fost bine aşa. Trebuia toţi să nu-l mai pomenească. Ca să-şi vadă greaşeala. Că nu e infailibil, e om şi poate greşi "nu este om care să fie viu şi să nu greşească", nu e ereticul cel mare de la Roma.
Apoi când Sfântul Sinod, a hotărât să facă epitimie şi pogorământ, să fie iertat IPS Nicolae, iarăşi un lucru hotărât minunat în Hristos, din nou a fost pomenit de toată eparhia. Şi s-a îndreptat, n-a mai căzut.

A rămas în memoria noastră, scumpul nostru ierarh, ca un episcop mult iubitor, încercat şi luptător.
Chiar dacă a greşit, suntem oameni. Important e să ne căim şi să nu mai facem prostii. Şi n-a mai făcut. Slavă Domnului !
Dacă ar mai fi mers odată la zemuţa eretică a apusului, ar fi fost caterisit, ia spus asta Preafericitul Daniel. Şi a înţeles.
Minunat e Dumnezeu.

Deci Doamne fereşte şi Doamne păzeşte, să nu fie nevoie să dăm afară din Biserică, episcopul, să ajungem la Sfânta Neascultare.

Deci avem nevoie, mai ales din partea ierarhilor şi preoţilor, de măsură, dreaptă socoteală, dragoste, discernământ, smerenie, şi foarte mult post şi rugăciune, ca şi biruim demonii cei tari. Fiindcă avem putere să călcăm peste şerpi, scorpii, balauri şi toată puterea întunericului, spune Scriptura. Şi nu numai episcopii noştri iubiţi, preoţii şi diaconii, ci toţi creştinii.

Iar scrisoarea Părinţilor din Sfântul Munte, care trăgea semnale de alarmă faţă de Sinodul din Creta, pentru toată lumea ortodoxă, este justă şi corectă. E de datoria noastră a tuturor să mărturisim şi noi, nu numai cei din Sfântul Munte, ci toţi să vedem limpede ce hotărâri se iau la acel Sinod mare, ca să vedem dacă se rămâne în Duhul Sfânt, în hotărârile Duhului Sfânt din celelalte 9 (nouă) Sfinte Sinoade Ecumenice. (* Da, mă mândresc cu Hristos, în cele 9 Sfinte Sinoade, şi Sinodul din Creta a recunoscut cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice. Acolo e Biserica şi Adevărul, în acele 9 Sfinte Sinoade. Slavă Ţie Doamne)

Avem mare nevoie să ne rugăm pentru ierarhii noştrii, să nu cadă în erezie, mai ales la aşa misiune mare şi grea la care se înhamă, cum e un Sinod, şi care e de datoria lor şi a Bisericii, Sinod a cărui scop principal şi declarat este păzirea Bisericii de erezii, demascarea lor şi vindecarea lor !

E foarte simplu. Dar şi foarte profund.

De Sinodul de la Creta, am avut nevoie, şi mai avem nevoie de Sinoade ca acela. La fiecare 10 ani câte unul. Dar să participe toţi episcopii ortodocşi de pe pământ, cum ne învaţă Preafericitul Kiril al Rusiei.
Şi să fie foarte transparent şi deschis, toţi credincioşii ortodocşi, de pe tot pământul să afle în fiecare zi, cum se desfăşoară sinodul şi ce hotărâri se iau. Ca să se poată bucura, sau să poată atenţiona şi ajuta, dacă e nevoie.
În toate Sfintele Sinoade ale Patriarhiilor, există "Adunarea Naţională", adică vocea poporului, laicii, dar oameni înţelepţi, care cunosc cât de cât teologie şi se exprimă, ca din partea poporului.

Şi e bine aşa, e minunat.

Doar aşa Biserica a mărturisită, apărată, doar aşa ne apropiem de erezii, îi mângâiem în durerile şi suferinţele lor, iar se pot vindeca de înşelările demonilor şi se pot întoarce sau reîntoarce în Biserică.