https://www.ted.com/talks/glenn_gree...pt?language=ro
Un interviu TED foate interesant din care am rezumat mai jos o mare parte:
... În primul rând, oamenii care spun asta, care spun că intimitatea nu e importantă,
nu cred cu adevărat ce afirmă. Știi că ei nu cred ce spun pentru că susțin doar verbal că intimitatea nu contează,
dar prin acțiunile lor iau tot felul de măsuri pentru a-și proteja propria intimitate. ... Același standard dublu e observat la Mark Zuckerberg, CEO la Facebook, care, într-un interviu scandalos din 2010, a susținut că intimitatea nu mai este o „normă socială”. Anul trecut, Mark Zuckerberg și noua lui soție au cumpărat nu doar propria lor casă, ci și cele patru case adiacente din Palo Alto, pentru un total de 30 milioane dolari,
ca să-și asigure o zonă de intimitate care să-i împiedice pe alții să monitorizeze ceea ce fac ei în viețile lor private.
4:50
În ultimele 16 luni, de când discut acest subiect peste tot, de căte ori cineva mi-a spus:
„Nu mă tem de invadarea intimității întrucât n-am nimic de ascuns”, le spun mereu același lucru. Scot stiloul, notez adresa de e-mail, și spun: „Iată adresa mea de e-mail.
Când ajungi acasă vreau să-mi trimiți parolele de la toate conturile tale de e-mail, nu doar de la cele oficiale, respectabile pe numele tău, ci de la absolut toate, pentru că vreau să văd tot ce faci online, să citesc ce vreau, să public ce mi se pare interesant. La urma urmei, dacă nu ești o persoană rea, dacă nu faci nimic rău, n-ar trebui să ai nimic de ascuns.”
5:26
Nici măcar o persoană nu a acceptat oferta mea. Am verificat... (Aplauze) Îmi verific conștiincios acel cont de e-mail mereu. E un loc foarte pustiu. Există un motiv pentru asta, acela că noi, ca ființe umane, chiar și aceeia care, în cuvinte, neagă importanța propriei intimități, înțeleg instinctiv profunda ei importanță. E adevărat că noi, ca oameni, suntem animale sociale, înseamnând că avem nevoie ca allții să știe ce facem, ce spunem și ce gândim, de aceea publicăm voluntar informații despre noi înșine online.
Dar la fel de esențial pentru ceea ce înseamnă a fi o ființă umană liberă și deplină, este să existe un loc în care să scăpăm de ochiul care ne judecă. Există un motiv de a dori un asemenea loc. Motivul este că noi toți, nu doar teroriștii și criminalii - toți - avem câte ceva de ascuns. Există tot felul de lucruri pe care le facem și le gândim pe care suntem dispuși să le spunem doctorului, avocatului, psihologului sau partenerului nostru sau celui mai bun prieten, dar ne-am îngrozi dacă le-ar afla restul lumii. Constant cântărim ce spunem, gândim sau facem, ce am vrea să le afle toată lumea, și ce spunem, gândim sau facem, despre care n-am vrea ca cineva să afle. Oamenii susțin foarte ușor, în cuvinte, că nu consideră important dreptul la intimitate, dar acțiunile lor neagă autenticitatea acestei afirmații.
7:01
Există un motiv pentru care intimitatea este atât de dorită universal și instinctiv. Nu e doar un reflex, ca a respira sau a bea apă. Motivul este că atunci când putem fi monitorizați, supravegheați, comportamentul nostru se modifică dramatic. Gama de opțiuni comportamentale pe care le considerăm când credem că suntem observați se reduce substanțial. Aceasta este o constatare specifică naturii umane recunoscută în științele sociale, în literatură și în religie și de fapt în orice domeniu. Există zeci de experimente psihologice care demonstrează că atunci când cineva știe că ar putea fi supravegheat, comportamentul devine mult mai conformist și supus. Rușinea umană este un factor motivator foarte puternic, la fel ca dorința de a o evita. Acesta e motivul pentru care oamenii, când se știu observați, iau decizii care nu sunt rezultatul propriului lor mod de acțiune, ci bazate pe așteptările pe care le au alții de la ei sau preceptele conformismului social.
8:08
Această constatare a fost folosită mai puternic în scopuri pragmatice de filosoful Jeremy Bentham, în sec. XVIII, pentru a rezolva o problemă importantă creată de revoluția industrială, care, pentru prima oară, a făcut ca instituțiile să devină atât de mari și de centralizate încât nu mai erau capabile să monitorizeze și deci să controleze fiecare membru individual al său,
iar soluția pe care a găsit-o a fost o schiță arhitectonică care inițial fusese gândită pentru a fi aplicată în închisori pe care el a numit-o panopticon, principalul element fiind construcția unui turn enorm în centrul instituției de unde cel care trebuia să controleze instituția
putea la orice moment să-i supravegheze pe deținuți, chiar dacă nu-i putea vedea pe toți în fiecare moment. Aspectul crucial pentru această amplasare era că deținuții nu puteau de fapt vedea în panopticon, în interiorul turnului, așa că nu știau niciodată când și dacă erau observați. Ceea ce l-a făcut atât de entuziasmat de soluția sa a fost că în acest mod deținuții se considerau supravegheați în orice moment, ceea ce ar fi trebuit să fie elementul fundamental pentru supunere și conformism. Filosoful francez Michel Foucault, în secolul XX, și-a dat seama că acest model poate fi utilizat nu doar în închisori, ci în orice instituție care urmărește să controleze comportamentul uman: școli, spitale, fabrici, locuri de muncă.
Și a spus că acest mod de gândire acest cadru descoperit de Bentham, era mijlocul esențial pentru controlul societății în societățile moderne, occidentale, care nu mai au nevoie de armele fățișe ale tiraniei, pedepsirea, detenția sau uciderea dizidenților, sau obligarea legală la loialitate față de un partid deoarece supravegherea în masă
creează o închisoare pentru minte, o metodă mult mai subtilă deși mult mai eficace de a promova respectarea normelor sociale, a conformismului social, mult mai eficace decât ar putea fi vreodată forța brută.
10:07
Cea mai iconică operă literară despre supraveghere și viața privată este romanul "1984" ...
Avertismentul lui se referea la o supraveghere
10:41
care nu necesită urmărirea tuturor în fiecare moment, ci în care oamenii sunt conștienți că pot fi monitorizați la orice moment. Iată cum Winston Smith, povestitorul lui Orwell, descrie sistemul de supraveghere cu care se confruntau:
„Nu exista, desigur, niciun mod de a ști dacă erai observat într-un anume moment.” A continuat spunând: „De fapt, puteau activa conexiunea oricând voiau. Trebuia să trăim, am trăit, obiceiul devenind instinct, cu presupunerea că fiecare zgomot erau auzit și de altcineva, iar, cu excepția întunericului, fiecare mișcare era urmărită.”
11:16
Religiile semitice au ipoteze similare că există o autoritate invizibilă și atotcunoscătoare care, din cauza ominiscenței, vede întotdeauna ce faci înseamnând că nu ai niciodată un moment privat, factorul motivator suprem de obediență față de dictatele sale.
11:33
Ceea ce constată aceste opere disparate, concluzia la care ajung toate, este că o societate în care oamenii pot fi monitorizați în orice moment[/b] este o societate care favorizează conformismul, obediența și supunerea, ceea ce orice tiran, de la cel mai fățiș la cel mai subtil, râvnește un astfel de sistem.[/b] În mod invers, chiar mai important, este un ținut al intimității, abilitatea de a ajunge undeva unde putem gândi, raționa, interacționa și vorbi fără a avea ochii altora ațintiți asupra noastră pentru a ne judeca, unde creativitatea și cercetarea și disidența trăiesc exclusiv, iar acesta este motivul pentru care, atunci când îi permitem unei societăți să existe în care suntem subiectul unei monitorizări constante, acceptăm
ca esența libertății umane să fie drastic mutilată.
12:29
Ultimul punct pe care aș vrea să-l ating despre acest mod de gândire, ideea că doar oamenii care fac ceva rău au ceva de ascuns și deci sunt preocupați de intimitatea lor, este că transmite două mesaje foarte distructive, două lecții distructive, prima fiind aceea că singurii oameni preocupați de viața lor privată, singurii oameni care vor să-și protejeze intimitatea, sunt prin definiție oameni răi.
...
Dar cel mai important motiv este acela că un sistem de supraveghere în masă ne suprimă propria libertate, în tot felul de moduri. Ne limitează tot felul de libertăți comportamentale fără să ne dăm seama de fapt de acest lucru. Renumita activistă socialistă Rosa Luxemburg spunea odată:
„Cel care nu se mișcă nu-și observă lanțurile.” Putem încerca să facem ca lanțurile supravegherii în masă să fie invizibile sau nedetectabile, dar constrângerile pe care ni se impun nu devin astfel mai slabe.
Mulțumesc foarte mult.
(Aplauze)