[Mihnea Dragomir]

Daca am vorbit putin despre vesmintele liturgice si despre calendar, poate ca e acum timpul sa spunem cateva lucruri despre carti. Despre cartile liturgice.

Dintre acestea, cea mai importanta (in afara de Evanghelie, pe care a vazut-o toata lumea) este Missalul. Acesta corespunde Liturghierului din ritul rasaritean. Sunt doua feluri de Missal care difera prin redactare si conditiile grafice. Deosebim Missalul pentru preoti, care e o carte mare, cu scris mare si frumos, traditional avand coperti rosii, de Missalul pentru laici, o carte mica, scrisa mai mic, pe hartie subtire ca sa incapa tot textul si cu coperta de culoare variabila. Indiferent ca e vorba de un Missal pentru preoti sau de unul pentru laici, orice Missal are multe semne de carte (de regula, 5) diferit colorate. Acestea sunt foarte folositoare pentru ca celebrantul si credinciosii sa treaca de la o rubrica la alta. Fiindca rubricile sunt de doua feluri:
-"comunele": ceea ce se repeta la fiecare Missa. De exemplu Credo-ul (Crezul) tine de "comune", fiindca este spus la orice Liturghie.
-"properele": este ceea ce e specific Missei din ziua respectiva. De exemplu rugaciunile catre sfantul/sfintii care se aniverseaza in ziua respectiva.

Preotul are obligatia de a avea Missalul deschis la pagina corespunzatoare in tot timpul Sfintei Misse. In acest scop, el isi pregateste inca din sacristie Missalul, punand semnele de carte la locul care trebuie. Un acolit, daca exista, are rolul de a da paginile, de a urmari textul si de a-i arata preotului, daca a uitat textul slujbei, locul din pagina care trebuie citit.

Misalul pentru credinciosi mai contine, pe langa textul slujbei, multe alte lucruri: lectionarul (adica ce anume se citeste din Evanghelie, din Apostol si, in cazul ritului aparut dupa Vatican 2, din Vechiul Testament), hagiografia pe scurt a sfintilor sarbatoriti in calendar, sfaturi liturgice. In sfarsit, o parte importanta (cam o treime) o reprezinta rugaciuni si cantece nu numai pentru Sfanta Liturghie, ci si pentru alte situatii. In principiu, oricare credincios catolic ar trebui sa aiba, in afara de Biblie, un Missal cu care sa mearga la biserica. Dar, fiindca acest ideal nu e atins in practica de pe teren, se gasesc Missaluri la intrarea in nartex (corespunde pronaosului din arhitectura rasariteana).

In sfarsit, in parohiile care isi permit, mai pot exista "Missalete". Acestea sunt cartulii (sau simple pagini scoase la copiator si capsate) spre folosul credinciosilor, continand textul Missei cap-coada din ziua respectiva. Au marele avantaj ca nu mai trebuie folosit evantaiul multicolor de semne de carte.