[veilur]

Din ce am citit pe acest topic, observ ca exista contradictii despre nemultumirea unor useri ca lor nu le convine varsta la care se face aceasta educatie, materialul predat si modul in care se presteaza asta copiilor lor.
Eu sunt de parere asa: indiferent ca i se explica unui copil la 10 sau la 14 ani sau niciodata, acasa sau la scoala despre acest aspect al vietii, transformarea corpului lui - pubertatea - il va face curios oricum, astfel incat va descoperi singur placerea sexuala negresit, pentru ca impulsurile hormonale se activeaza cam de pe la 11-12 ani. Sau in unele cazuri, se va afla de la fratele/sora mai mare. Am inteles, ca la fete se intimpla asta si mai devreme.
Si ce e mai adevarat, e ca se intimpla asta indiferent daca iti impartasesti si spovedesti copilul de mic de 'enspe mii de ori, ca dupa o varsta sa inceapa sa creada si sa procedeze doar cum crede el de cuviinta. Asta doar daca nu cumva parintii isi tin copii in lesa din scurt, cu o educatie toxica plina de pedepse si limitari mai mult sau mai putin inutile si absurde, ca ceva ce se aseamana cu o doctrina asupritoare guvernata numai cu amenintari si frica, bazate pe diverse concepte religioase personalizate sau induse gresit din familie.
Asadar, ce va garanteaza voua ca fii sau fiicele voastre nu o sa afle diverse detalii despre sex/impreunare/dragoste/nastere/avort, avand in vedere de mentalitatea si societatea actuala? Ca sunteti niste foarte buni crestini care merg in fiecare Duminica la biserica? Eu as zice ca asta nu e o garantie.
Ei vor afla, vor fi la scoala impreuna cu colegii lor care au telefoane mobile cu acces direct la filme porno, sau cand se vor duce acasa unii la altii si se vor uita de pe calculatoarele personale cand parintii nu sunt acasa. Da, cam asta se intimpla in mod real. Dar ei nu va vor spune parintilor, ca doar le e rusine si vor tine ascuns iar parintii nu vor sti. Si vor sti sa simuleze copiii ca ei sunt cum le spun parintii lor, chiar daca toata familia merge la biserica.
Gandul omului nu-l stie nimeni, afara de Dumnezeu. Poate imi veti spune ca ei isi spovedesc copii, ba mai mult: ii si impartasesc! Ce copii cuminti au ei. Dar ei nu stiu ce marturisesc copii lor la preot, iar cand si daca marturisesc, copiii pot minti la spovedanie, bineinteles, ca sa ascunda cele ce nu se pot spune din cauza rusinii. Dar poate vor spune si adevarul, nu se stie.
Si cam asa se demonstreaza ca nicicand in viata nu poti sti ce e in mintea si sufletul copilului tau, decat doar ce arata el la suprafata. Poate sunt sanse sa-l intelegi si sa patrunzi in viata lui, doar daca ii vei fi un adevarat prieten, si nu un tartor pedepsitor.
Sunt cazuri, destule, in care parinti care au prezenta negresita la biserica in fiecare Duminica, au copii a caror viata nu numai ca nu are nici o legatura cu credinta/biserica, dar au un comportament care lasa de dorit foarte mult.
Si atunci vin si intrebarile uluitoare: vai, dar cum asa? Dar parintii lor se spovedesc, se impartasesc, merg la slujbe, sunt oamenii bisericii, credinciosi si practicanti, iar in copii lor nu se reflecta deloc asta.
Dar poate nu ne-am intrebat niciodata ca nu e o regula asta? Unor parinti credinciosi li se poate naste oricand fiu/fiica hot, criminal, betiv, curvar, mincinos, fara sa aiba legatura cu modul de viata al parintilor, fie atei sau credinciosi.
Sau invers, de atatea ori au fost cazuri in care baietei sau fetite au iubit credinta in Dumnezeu, si erau prigoniti de parintii lor care nu erau familiarizati cu asta.
E bine sa luam in considerare toate variantele, nu numai cele care ne convin doar ca sa ne argumentam "dreptatea" noastra.
Bineinteles ca nu e o regula nici ce am zis eu, dar e ca sub clar de luna ca un copil aflat in crestere, poate sa isi schimbe viziunea, convingerile si comportamentul oricand in viata, contrar asa ziselor noastre asteptari.
Iar ultima fraza e bazata pe faptul ca s-a precizat ca fiecare om va da raspuns pentru faptele lui, nu pentru ale parintilor lui, prietenilor, fratilor, bunici, cunoscuti, etc.