Revin cu alte precizari despre asemanarilor dintre crestinism si alte religii."Zeul care moare si invie" apare si in alte religii orientale cu o vechime mult mai mare decat crestinismul. Astfel in religiile spatiului mesopotamian este cunoscut zeul Dumuzi, la sumerieni, Tammuz, la babilonieni si Ormuz, la persi.Chiar daca numele difera, personajul divin este in linii mari acelasi. Un tanar zeu Dumuzi/Tammuz este iubit de Innana/Ishtar, zeita fertilitatii, dar si de sora sa Ereshkigal, zeita mortii. Din gelozie aceasta din urma il ucide pe Dumuzi, pentru a-l avea in regatul sau subpamantean. In final Dumuzi este reinviat de Innana. De observat ca moartea si invierea lui Dumuzi, ca si moartea si invierea lui Osirs NU AU IN NICIUN FEL SEMNIFICATIA MORTII SI INVIERII LUI IISUS. Moartea lui Osiris este cauzata de invidia fratelui sau, zeul Seth, iar cea a lui Dumuzi de gelozia zeitei mortii, deci NU POT AVEA VALOAREA UNUI SACRIFICIU pentru omenire asa cum are crucificarea lui Hristos. In plus experienta mortii pe care o parcurg Osiris si Dumuzi nu are niciun impact asupra mantuirii sau condamnarii in vesnicie a omului.
Mithra era un zeu iranian , nascut intr-o pestera in preajma datei solstitiului de iarna,la nasterea sa asista un grup de pastori, iar ridicarea sa la cer se petrece in timpul unei mese alaturi de apropiatii sai. Acest zeu era sarbatorit pe data de 25 decembrie, in preajma solstitiului de iarna, fiind un zeul solar. Din scurta prezentare de mai sus reies cateva asemanari intre povestea vietii lui Mithra si cea a lui Iisus. Lipsesc insa elementele definitorii ale personalitatii mesianice a lui Iisus: parabolele, minunile si mai ales sacrificiul asumat de Hristos pentru salvarea omenirii.
Asemanarile care exista intre vechile religii pagane si crestinism sunt catalogate drept influente si sincretisme de catre istoricii religiilor, care considera religia doar o creatie a spiritului uman, asemeni filosofiei, literaturii si stiintei. Dar aceste asemanari pot fi interpretate si ca fragmente dintr-o revelatie primordiala unica, la fel cum se intampla cu limbile care provenind din acelasi trunchi lingvistic pastreaza multe puncte comune. Oricat de indepartate ar fi unele religii de sursa revelatiei primordiale, tot mai contin fragmente din aceasta. Mi-a placut parerea , pe care nu mai stiu exact unde am intalnit-o , ca expresia "plinirea vremurilor" care se refera la momentul nasterii lui Hristos, corespunde si momentului in care vechile religii erau pe punctul de a pierde si ultimele urme ale revelatiei de inceput, iar Hristos a venit pe lume si pentru a restaura aceasta revelatie.
|