[cristiboss56]

Ci sa sti iubitule, că nu are trebuinţă Satana a ispiti pe cei de sine ispitiţi şi pururea la cele de jos traşi prin lucrurile cele lumeşti. Şi cunoaşte şi aceasta, că celor ispitiţi cinstite şi cununile se pă*zesc, iar nu celor ce nu se grijesc pentru Dumnezeu, nici mirenilor celor ce zac cu faţa în sus şi horăiesc. Ci eu, zici tu, foarte mă ispitesc şi şalele mele s-au umplut de ocărit precum grăieşte Prorocul (Ps. 37, 7). Şi „pătimire este şi gârbovire, și nu este în trup vindecare, şi sârguinţă întru oase” (Pilde 3, 8). Ci însă aproape şi de faţă este marele Doftor la cei ce se obosesc, Cel ce poartă neputinţele noastre, şi cu rana Lui ne-a vindecat pe noi şi ne vindecă (Isaia 53, 5); de faţă este şi acum, puind mântuitoarele doftorii. „Pentru că Eu, zice, am bătut prin părăsire, Eu voi și vindeca. Deci să nu te temi când mânia iuțimii Mele va pica, că iarăși voi vindeca. Că precum nu va uita femeia a milui pe fiii pântecelui ei, aşa nici Eu nu te voi uita pe tine”, grăieşte Domnul (A Doua Lege 32, 39; Isaia 7, 4 și 49, 15). „Pentru că inima păsării se varsă spre puii săi și strigă către dânșii, și hrană în gura lor le dă, cu mult mai vârtos îndurările Mele se varsă spre zidirile Mele”.

Mai cu mult îndurările Mele se varsă spre tine şi te cercetează tăinuit. Şi vorbesc către tine în minte, şi hrană pun înlăuntrul cugetului celui ce-i trebuieşte, ca unei mici rândunici. Pentru că hrană ţie voi dărui a fricii celei mai bune, şi hrana doririi celei ce*reşti, hrană a suspinelor, hrană a mângâierii, hrană a umilinţei, hrană a cântării, hrană a cunoştinţei celei mai adânci, şi hrană a oricăror taine dumnezeieşti. Şi dacă mint, acestea grăindu-le ţie, Eu, Stăpânul şi Părintele tău, mustră-mă, şi voi răbda.

Deci acestea Domnul nouă pururea ne vorbeşte prin cugete. (Sfântul Ioan Carpatiul)