Mai intai am o observatie la un mesaj al lui Ioan:
Totusi copiii de gradinita stiu bine ca sunt baiat sau fata si cunosc anumite diferente.
Ce nu intelege eu este; copiii vin pe lume cu niste lucruri (nu stiu daca sa le definesc roluri) impregnate: fetitele se joaca in felul lor, cu papusi, carucioare si imita mamele. Baietii se joaca cu lucruri mai tehnice, mai nou electronice si imita tatii. Sigir ca exista si exceptii pe care eu una nu le inteleg, adica nu stiu de unde vin.
Pe urma, in timp anumite lucruri se schimba, de ceva vreme incoace.
Se mai echilibreaza niste lucruri: femeile devin mai tehnice, mai barbatoase, iau roluri masculine in multe situatii. Cine le cere si de ce devin asa? Barbatii se schimba mai putin in a prelua roluri de la femeie. Putin practica profesii feminine. Activitatile casnice si cu proprii copii nu le-as pune aici, ca sunt lucruri mai delicate/complicate.
Mai este si aspectul educatiei si al parintilor.
Tot mai des observ ca parintii se simt obligati sa le explice la varste tot mai mici copiilor anumite lucruri.
Se spune de ex. ca trebuie sa stie copilul mic de unde vine, mai ales in ideea de a stii de unde si cum vin fratiorii, exista carti speciale pentru copii care le arata toate astea, ba mai mult. Li se explica si situatiile deosebite cand copiii ajung la parinti pe alte cai (medicale). Chiar si anumite situatii psihologice le sunt obligatoriu introduse: adoptie, divort, familii combinate (patchwork) si etc.
Intr-un cuvant, copiii sunt tot mai mult maturizati artificial.
Nu stiu daca e bine.
Domle, copilul trebuie sa stie, sa inteleaga. Se vorbeste cu el ca de la egal la egal.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|