[sophia]

Observ ca discutia de aici o cam ia pe aratura si incerc sa readuc in vedere anumite lucruri, pierdute pe drum, sau total neglijate.

Eu nu am copii, am unul partial, micut (finutul), de care ma ocup mult.
Dar mai am unele lucruri din exeperienta generatiei mele. Si asta conteaza mult, pentru ca sunt lucruri cu adevarat traite de multi.

Exista mai multe situatii, la extreme:

1. In epoca trecuta, generatii trecute, exista o anumita pudoare. Parintii si nimeni altcineva nu discutau cu tinerii (de la o anumita varsta in sus), anumite lucruri intime, chiar de sanatate. Fetele abia daca stiau/intelegeau ce este cu ciclul. Se speriau, crdeau ca sunt bolnave, sau vor muri.
Nu stiau ce se petrece si ce li se cere in casnicie. Se trezeau cu barbatul care de obicei avea o anumita maturitate si experienta (inainte vreme fetele se maritau devreme 17-19 ani, cu barbati destul de in varsta fata de ele, trecuti prin anumite experiente de viata (care erau chiar obligatorii).
Daca o fata calca pe bec si ramanea gravida, era nenorocire mare si se stie la ce se ajungea. Era si pacat mare. Si era o spaima imensa pe ele.
Chiar nu inteleg de unde exista astazi asa o multime de astfel de procedee, cand un copil, chiar in afara casatoriei nu mai este o problema.
Le inteleg pe femeile din anumite epoci, dar pe cele de azi, nu.

Revin la discutie - in casnicia in care fetele intrau total nestiutoare si naive, ele nu stiau ce aveau de facut si barbatii urmau alte cai. Si catlume nefericita si casnicii destramate.
Si mereu femeile erau invinovatite, ca nu stiu sa-si tina barbatii.
Bine, au existat mereu femei de un anumit gen, care nu stiu de unde erau asa de invatate si care erau si mai sunt foarte cautate de barbati.

Aici contribuie si credinta, biserica mult - vai, sa nu stie nimic fetele, numai pudoare. Sa fie ca la manastire crescute.
Si existau si multi baieti care habar nu stiau ce au de facut si nici macar cum sa cucereasca o fata.

Exista, cred, si astazi destule familii care isi educa asa copiii, sub clopot de sticla.
Imi amintesc cum pe vremuri (indepartate) multe carti erau interzise copiilor si tinerilor, fie ele romane si scrieri mai libertine. De altele nici nu mai vorbesc. Faceau rost de ele si le citeau noaptea cu lanterna sub plapuma si le tineau sub saltea.

2. Extrema cealalta se petrece de ceva vreme - toata lumea stie de toate, de la varste fragede. Este la indemana tuturor: internet, reviste, asezaminte speciale, filme, etc.
Si se trezesc tinerii fata in fata cu lucruri socante pentru ei si cu care nu stiu ce sa faca.
Li se pare ca este grozav si cool sa aibe sex cat mai devreme.
Un copil nu-i bai, ca-l dau afara, sau se se ocupa mama de el.
Lumea a luat-o razna de tot, parinti care fac ce fac chiar si cu proprii copii.
Copii care nu stiu de ei, pentru ca sunt teorii care se bat cap in cap.
Biserica le spune ceva, media altceva, iar parintii sunt pe dinafara.
Unii cu pudoare, altii cu total nestiinta.
Altii cu prea mult libertinaj - ce daca, sa faca domle ce vrea copilul, sa nu-l stresam cu interdictii.
Cand vad fete de scoala cu par vopsit, cu tunsori care mai de care uschite, cu make-up puternic, aproape fara haine, cu unghii lungi si vopsite, cu aere de nu mai stiu de ele, ca vai sunt mari.
Cu ce scop tot acest travesti? Ca sa atraga baieti in final.
Nu mai vorbesc si de baieti cum arata (majoritatea).
Cand vad un copil mai la locul lui imi dau lacrimile. E o raritate.
Si parintii asa considera ca e bine si ii lasa. Parinti de la care ai niste pretentii.

Exista si alt fel de parinti - care habar nu au ei de nimic, care traiesc intr-o promiscuitate din generatie in generatie si fac copii.
Ei cum sa educe si ca sa invete un copil?
Mai exista si parintii ocupati, sau plecati la munca in alte parti, care abia isi mai vad copiii.

Si atunci ma intreb cine sa-i invete si sa-i lamureasca pe acesti copii? Pe cine sa intrebe ei?

De asta tot spun ca educatia si situatia trebuie sa fie undeva mai la mijloc.
Copiii trebuie sa invete treptat lucruri adecvate varstei. Tinerii trebuie pregatiti pentru relatii normale intre ei, pentru casatorie.
Trebuie sa stie anumite lucruri, macar sa fi auzit de ele. Si mai ales trebuie sa le stie corect. Inclusiv lucruri legate de infertilitate, de practici medicale, de adoptii etc. Si astea trebuie stiute, macar ca sa intelegi si respecti pe altii.
Trebuie sa fie lasati si sa doreasca si ei insisi asta, la varsta lor, la preocupari normale. Sa nu mai caute sexul de la 11 ani, sa nu mai faca prunci in loc de scoala. Vai am 14 ani si n-am prieten, ce ma fac?! Sau chiar si 18 ani. Asta a ajuns preocuparea vietii la tineri.
Si sa stie si sa se apere de violuri, de boli diverse.

Chiar si problemele astea de deviatii sexuale trebuie sa le fie lamurite.
Nici acum medicii si psihologii nu vin sa explice si sa lamureasca lumea si s-a ajuns la un asa conflict mondial intre heterosexuali si alte directii.
Se exagereaza pe ambele parti. Se ataca oameni intre ei, ma refer mai ales moral, sufleteste.

Trebuie sa stie si biserica, preotii, anumite lucruri, sa se informeze mai bine si sa vada ce interzic si de ce si ce alternative ofera.

Cu jalba cu "Nu" in protap, singura, nu se rezolva problemele. Si nici cu extreme si luat pe aratura cu credinta, sau cu programe aiurea in scoala.
Educatia trebuie sa vina de la parinti (acolo unde e posibil), de la medici, scoli, preoti (in limitele lor).