[ioan67]

Apostol Bologa, educat ca soldat aparator al neamului sau, incepe prin a-l spanzura pe cehul Svoboda. Tradatorul, dezertorul.
Apoi, Bologa se indragosteste de Ilona...
La urma, sfarseste spanzurat ca dezertor. Tradator.

In ultimele clipe de viata ale lui Apostol, prin ochii lui navalise tot Cerul...

*
In cu totul alt plan, desi tot sub soare, un copil este luat intr-o zi de langa mama lui, de langa tatal lui, din familia si satul lui.
Este legat cu funii groase si, in ciuda urletelor salbatice ale maicii lui care se taraste in urma convoiului ca o fiara injunghiata, este dus de catre soldati, impreuna cu alti copii culesi de prin sate, in noua lor patrie.
Multi mor pe drum, cei rezistenti supravietuiesc.
Ajunsi la destinatie sunt invatati sa lupte. Ei sunt viitorii soldati. Zi dupa zi, an dupa an, invata toate tainele uciderii.
Mai tarziu, fostul copil revine in satul lui. De data asta ca soldat. El nu mai merge sa ii ajute pe parinti la muncile campului, nu mai duce mieii pe imas, nu se aduna cu fetele la hora, nu isi pregateste tolba pentru bunatatile colindului, nici hainutele curate pentru Impartasanie. Nu. Acum vine pentru a raspandi porunca si, dupa caz, pentru a ucide.
Cei care se impotrivesc ordinelor sunt taiati cu sabia sau impuscati. Uneori sunt spanzurati, trasi in teapa, arsi de vii. Eventual despicati in patru de caii naravasi ai cavaleriei.
Nu isi recunoaste parintii, fratii, rudele, consatenii... Pentru el, soldatul, acestia sunt acum salbaticii, ghiaurii, pacatosii... Ii omoara fara ezitare si, la sfarsit, asteapta mandru o recompensa.

Ca el au fost mii si mii in istorie; au fost sute de mii, poate...
Ca el mai sunt si azi o multime.