In a doua parte a secolului 19, chiar daca mai incet decat in alte zone ale Europei, si in Basarabia se inregistreaza o anumita dezvoltarea economica, generata de cerintele tot mai mari de produse alimentare basarabene in imensul Imperiu Tarist.
In agricultura, se contata o crestere insemnata a suprafetelor cultivate. Daca in anul 1860 doar 37,8% reprezenta ponderea terenurilor agricole cultivate din totalul suprafetei Basarabiei, acest procent creste la 44,6% in anul 1881, la 61% in anul 1887 si la 65% in anul 1908.
In urma introducerii tarifului scazut la transportul pe calea ferata pentru produsele agricole, si a constructiei cailor ferate, exportul produselor agricole basarabene se intensifica. Vagoanele cu cereale lua drumul porturilor Odessa sau Reni.
Ponderea cea mai mare din cerealele exportate o detinea porumbul (40%) si graul (25%).
Progresele realizate in agricultura din Basarabia se datoreaza si raspandirii uneltelor agricole moderne (la aceea vreme), introducandu-se pe scara larga plugul de otel si grapa moderna, masinile de treierat, de vanturat, de semanat, etc, dar si datorita harniciei locuitorilor din Basarabia (care la sate majoritatea erau romani).
Pentru a lucra pamantul, in ultimii ani ai secolului 19, se adunau in Basarabia peste 130.000 muncitori sezonieri.
Industria era slab reprezentata in Basarabia. La începutul secolului 20, doar cateva intreprinderi mari aveau peste 100 de muncitori. Concentrarile mai mari erau doar in domeniul transportului naval (fluvial) si feroviar. Numarul total al muncitorilor din Basarabia nu depasea cifra de 30.000.
La sfarsitul secolului 19 au loc primele investitii straine de capital in Basarabia.
In privinta cailor de comunicatii, acestea erau putine si de proasta calitate, desi anumite eforturi s-au facut in aceasta privinta.
Prima cale ferata din Basarabia este inaugurata in anul 1871, intre Chisinau si Odessa. In total, pana in anul 1917, in Basarabia, sub administratie tarista, se construiesc 1158 km cale ferata, de ecartament larg.
Insa starea tehnica a acestor cai ferate era una deplorabila. Multe linii au fost realizate pe trasee serpuite, cu rampe mari si curbe stranse, apoi in multe cazuri nu s-au realizat terasamente corespunzatoare, iar mare parte din poduri erau poduri provizorii, realizate din lemn.
Astfel, cel mai bun tronson din reteaua feroviara a Basarabiei era linia Chisinau- Ungheni, pe care se putea calatori cu maxim 30 km/h.
Parcul de vagoane si locomotive era redus numeric.
Locuintele personalului de exploadare erau insuficiente si insalubre.
Se dezvolta si navigatia fluviala pe râurile Prut si Nistru.
In anul 1913 circula primele tramvaie electrice in Chisinau, iar in anul 1909 se aprind primele becuri electrice in accelasi oras.
Sistemul educational tarist era prost organizat si ineficient. Alocatiile statului tarist pentru invatamantul public erau foarte mici, mare parte din populatia Basarabiei fiind afectata de analfabetism.
In plus, multi romani (care formau populatia majoritara in Basarabia) refuzau sa invete limba rusa, iar aceasta forma pasiva de rezistenta impotriva ocupantului a determinat esuarea, in linii mari, a politicii de rusificare fortata si deznationalizare a poporului roman din Basarabia.
Astfel se prezenta Basarabia in 1914, la izbucnirea primului razboi mondial.
|