Dar sa revenim la istoria Basarabiei, si in cele ce urmeaza voi arata si voi demonstra ca unirea Basarabiei cu tara-mama Romania s-a facut in anul 1918, pe baza vointei liber exprimate a populatiei din Basarabia, si a fost un proces firesc, de formarea a statului national-unitar roman, in frontierele sale firesti.
Aceasta s-a facut pe baza principiului nationalitatilor, sustinut si de presedintele SUA de atunci Woodrow Wilson, dar si pe baza proclamarii dreptului la autodeterminare a popoarelor asuprite din fostului Imperiu Tarist, proclamat chiar de V.I.Lenin.
După Revolut›ia din Februarie 1917 s™i prabusirea regimului tarist, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări s™i congrese ale reprezentantilor diferitelor clase sociale sau organizatii profesionale pentru discutarea viitorului t›ării. În perioada 6 si€“ 7 februarie 1917 , a fost convocat un congres al reprezentant›ilor locuitorilor de la sate, care a votat o moČ›iune care a cerut autonomia s™i formarea unei adunări legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, învăt›ătorilor si ale soldaČ›ilor, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie.
În aprile 1917, a fost creat Partidul Nat›ional Moldovenesc, sub pres™edint›ia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Hert›a, Pantelimon Halippa s™i Onisifor Ghibu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc, la aparitia căruia a avut o importantă contribut›ie un număr de refugiat›i din Transilvania s™i Bucovina.
Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostăs™esc din Chisinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie natională s™i teritorială. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, Soldatul român, avându-l ca director pe Iorgu Tudor.
În acelas™i timp, Adunarea Nat›ională Ucrainiană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protect›iei Guvernului provizoriu rus de la Petrograd.
În perioada 23 si €“27 octombrie 1917, consiliul ostăs™esc a proclamat autonomia Basarabiei s™i formarea Sfatului Tării ca organ legislativ. Au fost alesi 44 de deputat›i din rândurile soldat›ilor, 36 de deputati din partea t›ăranilor, 58 de deputat›i fiind alesi de comisiile comunale s™i ale t›inuturilor s™i de asociat›iile profesionale. Din totalul de 156 deputat›i, 105 erau romani, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 rus™i, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean s™i 1 grec.
Prima s™edint›ă a Sfatului Tării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 s™i a fost ales ca pres™edinte Ion Inculet›. În decursul existent›ei sale, Sfatul Tšării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de sedint›e plenare s™i două sedinte particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Čšării Č™i s-a desfăČ™urat în perioada 21 noiembrie 1917 - 28 mai 1918.
Aflată în retragere prin Basarabia, fosta armata tarista (in plin proces de descompunere) a început să jefuiască, să violeze si să omoare populat›ia civilă băs™tinasă, fruntat™ii basarabeni fiind asasinat›i de către organizatiile comuniste.
In aceste conditii, pentru restabilirea ordinii si linistii publice, pentru asigurarea securitatii si vietii locuitorilor din Basarabia (indiferent de etnia acestora) si a recoltelor si averii acestor locuitori, Sfatul Tarii (organ reprezentativ al populatiei din Basarabia), decide sa solicite ajutorul armatei romane si a guvernului roman (aflat la Iasi).
În aceste conditii la 22 decembrie 1917, Sfatul Tării a cerut guvernului român aflat la Iasi să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Bros™teanu (român) si Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reusind eliberarea Chis™inăului de jefuitori la 9-16 ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia.
Din pacate acest act just si demn din partea Romaniei nu a fost apreciat la adevarata sa valoarea de catre guvernul sovietic, acesta întrerupând relatiile diplomatice cu Romania si sechestrând tezaurul romanesc.
Desi hotararile Sfatului tarii de la Chisinau fusesera adoptate in spiritul principiului autodeterminarii popoarelor asuprite din fostul Imperiu Tarist (principiu proclamat chiar de V.I.Lenin la nivel teoretic), si desi Romania nu s-a amestecat in razboiul civil din Rusia si nici nu a participat la interventia militara aliata antisovietica, Rusia sovietica si apoi URSS, in intreaga perioada interbelica, a adoptat o atitudine dusmanoasa fata de Romania Mare.
Până la s™edint›a din 27 martie 1918 a Sfatului Tšării, comitetele t›inuturilor din Bălti, Soroca si Orhei au fost consultate în privint›a Unirii cu Regatul României. Pe 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Tšării a votat în favoarea Unirii cu România cu următoarele condit›ii:
-Sfatul Tšării urma să ducă la bun sfârsit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiectiuni de guvernul român;
-Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Tšării, ales prin vot democratic;
-Sfatul Tšării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor s™i oras™elor s™i avea să numească funct›ionarii administrat›iei locale;
-Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
-Legile locale si forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentant›ilor locali;
-Drepturile minoritătilor urmau să fie garantate prin lege s™i respectate în statul român;
-Doi reprezentanti ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
-Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputat›i proport›ional cu populat›ia regiunii;
-Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret s™i universal;
-Noua Constitut›ie urma să garanteze libertatea cuvântului s™i a religiei;
-Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infratiuni politice în timpul revolut›iei.
-Din cei 135 de deputat›i prezent›i, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abtinut, 13 deputati fiind absenti . Citirea rezultatului a fost însotită de aplauze furtunoase si strigăte entuziaste Trăiască Unirea cu România!
După ce la data de 2 aprilie 1918, Ion Inculet› s™i-a dat demisia din conducerea Sfatului Tšării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia, a fost numit ca pres™edinte al Sfatului Čšării omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918) si apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918).
Cea de-a doua sesiune a Sfatului Tšării s™i-a t›inut lucrările între 25-27 noiembrie 1918. După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Tšării a votat o mot›iune prin care aproba unirea fără conditii cu România, exprimându-si încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protectie specială pentru Basarabia. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Tšării s-a autodizolvat.
În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost ales™i 90 de deputat›i s™i 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aces™tia au votat, alături de reprezentantii altor regiuni românes™ti, ratificarea Actelor Unirii aprobate de Sfatul Tării, de Congresul National din Transilvania s™i de Congresul Nat›ional din Bucovina.
Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale terorii ros™ii dezlănt›uită de Ceka-GPU-NKVD s™i ale deportărilor către Gulag. Aceasta era întocmai scopul Sfatului Tšării, inclusiv al delegat›ilor rus™i sau ucraineni care au votat Unirea.
Last edited by Florinvs; 31.08.2016 at 11:39:15.
|