Atunci când preotul tămâiază în biserică, vine harul tămâii căruia trebuie să i te pleci, ca să te smerești.
Deci, nu la slujitorul din biserică te smerești.
Nu, nu te smerești lui. Sigur, slujitorul atunci e îndumnezeit. Fie el cât de păcătos, e îndumnezeit, pentru că vine cu harul acela. Ce zice preotul când tămâiază? „Tămâie Ți-aducem Ție, Hristoase, întru miros de bună mireasmă duhovnicească”. Vezi cu ce rugăciune ești tămâiat? Și-ți fug toate gândurile cele rele cu tămâia aceea, cu fumul sfințit pe care ți-l dă preotul. Pentru că ce zici tu, ca preot? „Tămâie Ți-aducem, Ție Hristoase, Dumnezeul nostru [...] pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri trimite-ne nouă darul prea Sfântului Tău Duh”. Lui Dumnezeu Îi aduci tămâia aceea.
(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 150-151)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|