ia sa vedem daca nu exista ceva suspect (in sensul de falsitatzi) in afirmatziile astea ale shtiintzei:
Uite un articol di revista Stiintza shi Tehnica
Trecutul masurabil
În 1947, echipa profesorului Willard F. Libby de la Universitatea din Chicago (Premiul Nobel pentru Chimie în 1960) realizeaza o adevarata revolutie în stiinta (în primul rand geologie si geofizica, dar si hidrologie, stiintele atmosferice, oceanografie, geologie, palaeoclimatologie, biomedicina) si istorie (în primul rand în arheologie) prin descoperirea metodei de datare cu carbon radioactive. Ca orice mare idee, si aceasta este extreme de simpla.
În Natura exist doi izotopi stabili ai carbonului, C12 si C13, si unul instabil, radioactiv: C14. C12 este cel mai prezent în natura: 98,89%. C14 în schimb este mult mai putin prezent: doar un atom de C14 la un trilion (1012) atomi de C12!
Metoda de datare se bazeaza pe rata de dezintegrare a carbonului 14, care se formeaza în straturile înalte ale atmosferei în urma actiunii razelor cosmice asupra azotului 14. Reactia chimica este urmatoarea:
N14 + n => C14 + p
(unde cu n este notat neutronul si cu p, protonul).
Abia format, C14 se oxideaza rapid în dioxid de carbon si intra astfel în ciclul natural al planetelor si animalelor, prin fotosinteza si ciclul alimentar. Cat timp organismul este viu, se mentine un echilibru permanent cu atmosfera si cantitatea de carbon este tot timpul reîmprospatata. Cand organismul moare, acest proces înceteaza. Din acest moment se poate urmari cu precizie dezintegrarea carbonului 14. În 1949, Libby si echipa sa calculeaza ca în 5.568 de ani jumatate din cantitatea de carbon 14 se dezintegreaza (reactia chimica fiind de fapt o dezintegrare beta:
C14 => N14 + e,
unde e este electronul emis); dupa alti 5.568 de ani înca jumatate din ceea ce a ramas. Astfel, dupa aproximativ 10 „vieti” (10 perioade de înjumatatire), cantitatea de carbon radioactiv din problema analizata este redusa la cantitati nesemnificative. Cu alte cuvinte, într-o perioada de 50-60.000 de ani se ating limitele metodei (Fizica oferind în schimb, în aceasta zona de timp, tehnicile radiometrice). Ceea ce ramane de facut este acum evident: se masoara cantitatea de carbon 14 (radioactivitatea reziduala) într-o proba de varsta necunoscuta, se compara cu nivelele actuale de radioactivitate si se folosesc timpii de înjumatatire masurati, putandu-se astfel estima varsta probei.
La început, Libby si echipa sa au testat metoda pe probe de varsta cunoscuta din alte surse, .... Rezultatul testului cu carbon radioactiv a înregistrat o eroare de numai 10% fata de varsta reala.
Metoda datarii cu carbon radioactiv da rezultate foarte bune în cazul probelor datând din epocile geologice cuprinse între neocen (acum aproximativ 21 milioane de ani) si pliocen (acum 65 milioane de ani). Probele din timpuri mult mai îndepartate sau foarte apropiate trebuie tratate cu foarte mare grija, erorile putând fi substantiale....
Andrei Dorobantu
poi ia sa vedem unde scartzie teoria,
deci e vorba de cantitatea de carbon 14 care este radioactiva
1)se presupune deci e ipoteza ca la momentul trecut trebuia sa radieze cat ar radia azi acel carbon14 din substantze supuse acestui ciclu din natura de transformari N14-C14, deci se considera ca azi structurile pe baza de carbon au o radiatzie masurabila ce poate fi evidentziata shi se presupune ca in trecut, prin probabilitate ca era aceiashi cantitat emisa
2)se masoara radiatzia dintr-o structura foarte veche, proba de lemn, animal sau oase sau alte lucruri shi se obtzine o anumita cantitate
3)se considera perioada de injumatatzire a cantitatzii de radiatzie la 5568 ani.
shi astfel din doua masuratori shi o perioada de injumatatzire se estimeaza o varsta probabila pe baza regulii de trei simple:
Daca injumatatzirea radiatziei dintr-o proba similara actuala A (1/2 radiatzia masurata la c14) se face la .......5568 ani
Atunci cantitate M masurata pentru proba respectiva va corespunde la ..... varsta X de estimat
deci x=M*5568(12A)=11136MA
deci asta pare a fi formula de calcul ale varstelor datate cu C14
acuma ce repere avem?
-perioada de injumatatzire, calculata prin formule shi masuratori pe termen scurt shi apoi extrapolandu-se, sau cum or fi obtzinut-o specialishtii, probabil facandu-se extrapolari greshite deoarece conteaza curba de scadere a radiatziei, ca de exemplu daca faci masuratori la un interval de cateva zile cu o precizie uriashe deci corect dar extrapolezi liniar e ceva dar pe o alta curba iese altceva deci deja poate ca gresheshti, fiindca nu ai de unde sa shtii curba de scadere a radiatziei care shi aceasta poate fi variabila... astfel ca de aici pot aparea erori uriashe de estimare
-reperul este emisia de acum a probelor proaspete, presupunandu-se ca la fel se facea shi in trecut, deci cum ciclul shi cantitatzile de C14 ar fi cam aceleashi shi acum ca shi in trecut, shi se presupune un ciclu similar shi neschimbat
-calibrarea shi potrivirea cu obiecte la care se stie varsta in sute sau mii de ani, potrivind astfel formula shi curba de scadere a radiatziei ca sa iasa cat mai exact shi apoi extrapoland shi considerand aparatul de masura astfel format ca fiind valabil
Deci ma intreb acuma cam unde ar putea apare eroarea? adica inexplicabilele aberatzii shi datari de miliarde shi miliarde de ani, sau alte asemenea aberatzii in estimarea varstei prin aceste metode considerate valabile la nivel mondial shi stiintzific...
Cine poate shti... dar erori precis exista.
N14 + n => C14 + p pe baza de radiatzie cosmica
C14 => N14 + e, dupa legea de injumatatzire la 5568 ani a cantitatzii de C14 radioactiv
deci am avea o formula N14 + n => C14 + p => N14 + e + p de unde ar rezulta ca
N14+n=...=N14+p+e
deci ca neutronul in lungul acestui lantz s-ar fi spart intr-un proton shi un electron
deci se afirma ca n<=>p+e sau n=p+e
(mp = 1,673*10-27kg) si cu sarcina electrica pozitivă (qp= e = 1,602*10-19 C).
(mn=1,675*10-27kg), neutra din punct de vedere electric (qn=0 C).
(me=9,109 381 88(72) × 10-31kg) si sarcina electrica negativa (qe=-1,602 176 462(63) × 10-19 C)
considerand diferentza de masa rezulta:
1,675=1,673+0,00091 lucru care este fals conform rigaorei shtiintzifice ca inseamna ca trebuie sa apara masa suplimentara prin aceasta reactzie
sau sa existe o reactzie de transformare din energia shi sarcina pozitiva astfel incat sa apara masa suplimentara de 0,00109... *10-27kg shi sarcina negativa.
lucru care nu este explicabil de shtiintza ca ar insemna ca
0,00109*10-27kg cu sarcina - 1,602*10-19 C cum a capatat electronul <= + 1,602*10-19 C
acuma poate se pricep altzii sa ajunga la un rezultat concret dar eu vroiam doar sa subliniez ca "ceva e putred in Danemarca", adica cum ca scartzie aceste formule shi calcule, in sensul in ca nu se cunosc legile dupa care se intampla aceste "minuni" ale naturii creata shi bine speculate de cel rau.
|