[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Era deja "convertit" cand a fost invitat in Rusia. Vizitele in Rusia au venit in urma "convertirii" si nu invers.

Da?
Cu atât mai bine. A ieşit din erezii pe când era în mijlocul ereticilor, hirotonit de ei preot al lor, fără să fi vizitat locurile creştineşti, ortodoxe...

Slavă Ţie Doamne, că ai trezit şi ai chemat pe slujitorul Tău şi Te-a văzut cel curat cu inima.

Vă rog acum pe creştinii înşelaţi de erezie, ecumenism, cât şi pe creştinii fără erezie, ortodocşi, să vizionaţi o oră de teologie adevărată:

Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros Zisis - Despre Ortodoxie şi ecumenişti - Sinodul de la Creta, însănătoșit:

https://www.youtube.com/watch?v=WnPZqz97d6o#t=16.490809

Să nu vă fie frică de mărturisire, fraţi ortodocşi, împotriva nepomenitorilor, dar obligatoriu, întotdeauna fără violenţă. Mărturisiţi cu dragoste, împotriva ecumenismului mincinos, şi împotriva oricărei erezii.
La măsura la care sunteţi, care a-ţi ajuns la ea, care vi-a dat-o Domnul, înmulţiţi măsura dragostei pentru Biserică, pentru Hristos, şi mărturisiţi, ca conştiinţa voastră să fie curată şi să daţi răspuns bun la judecata lui Hristos.
Şi va mărturisi şi Hristos pentru voi, înaintea Tatălui, precum spune El.

Hristos e de partea noastră şi e împotriva lor, niciodată de partea ereticilor, care trebuie ajutaţi şi vindecaţi. Numai să dorească şi ei.
Iar dacă vor să cadă, cum Domnul nu l-a oprit pe Adam când muşca din fructul oprit, nici noi, să nu-i oprim pe ecumenişti să cadă, fie ei şi preoţi şi ierarhi.
Dar să strigăm împotriva lor, de pe acoperişurile caselor dacă trebuie. Fără frică, dar cu blândeţe şi dragoste, scopul este vindecarea. Harul Duhului Sfânt ne va ajuta.

Ce a putrezit să cadă. Dacă ei nu mai aduc rod, fie episcopi sau preoţi, cum cei de după cădere, prin inchiziţie şi cruciade nu au mai adus rod, atunci, să cadă. Domnul nu-i ţine cu forţa. Doamne miluieşte.

Cuvântul Scripturistic spune:

"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit." - I Ioan 2, 19.

E valabil pentru arieni, nestorieni, origenişti, franco-latinii începând de la 1054, lutherani, calvini, neo-protestanţi, ecumenişti şi toţi ceilalţi eretici.
Îi iubim, de aceea le spunem că sunt în erezie.
Ne pasă de ei.
Îi vrem înapoi, îi vrem vindecaţi, îi vrem plini de râvnă pentru Adevăr, precum suntem noi, de la Domnul, care lucrează prin oameni, prin Apostoli, episcopii şi preoţii cei ortodocşi, toţi creştinii, toţi mucenicii şi toţi mărturisitorii.

Ne pare rău dacă vor cădea, dacă în Biserica Ortodoxă se va face rupere, ca în 1054 şi vor cădea ecumeniştii în uniri mincinoase cu franco-latinii - "romano-catolici", fără ca ei să se fi lepădat de ereziile lor apusene, ne pare rău, dar suntem cu toţii liberi, nu-i putem obliga cu nimic.

Dar să nu ne facă rău, nouă celor ce nu vrem să ne unim cu ei şi cu ecumenismul lor mincinos, din dragoste şi durere pentru ei şi căderea lor şi risipirea lor.
Să nu ne ucidă, cu inchiziţii înnoite sau alte sisteme mincinoase, ideologice ascunse sau făţişe.

"Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig." - Filipeni 1, 21.

Nu ne este frică de moartea noastră trupească, dar ne este frică pentru moartea lor, sufletească, în erezii diverse, precum erezia ecumenismului.

"Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă." - Luca 12, 4.

Nu vrem să fim fanatici, nu vrem să fim radicali. Noi, creştinii, prin Hristos, nu suntem răi şi nu facem rău. Suntem oamenii iubirii, ai păcii, ai libertăţii, ai iertării, ai cuvântului, dialogului şi mărturisirii, nu avem nimic de ascuns, fiindcă trăim în Hristos şi Hristos trăieşte în noi.

Aşa sunt creştinii, aşa ne ferim de erezii, ca de boală, căutăm să o descoperim şi să o vindecăm. Prin dragoste şi cuvânt.
Dar dacă bolnavul nu vrea să ia medicamentele, atunci e singur de sine osândit şi va muri... (Tit 3, 11)

Aşa suntem noi creştinii, cei fără erezie, ortodocşi, aşa să rămânem, dragii mei şi fraţii mei. Aşa ne vom mântui. Şi poate lucrează Domnul prin noi, cei mici, şi ajutăm şi la mântuirea altora.

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă.