Orice serviciul de informatii de pe Glob lucreaza cu informatori! Nu cred ca arhiva securitatii este mai mare decat sa spunem a BND (serviciul de informatii vest-german) , AVO (serviciul de informatii maghiar)- ca sa nu mai spunem de arhiva CIA!
Pai pe langa lovituri de stat, asasinate, etc pe care le facea CIA , ce facea securitatea romaneasca dupa 1964 era joc de copii!
Si nimeni nu spune si nu analizeaza- PE CINE urmarea securitatea romaneasca ?!
Urmarea pe cei care planuiau actiuni dusmanoase impotriva poporului si statului roman, i urmarea pe iredentistii maghiari, pe cei care vroiau sa divulge secrete economice si militare romanesti, i urmarea pe spionii straini trimisi in Romania (care erau de obicei maghiari si sovietici).
Nu cred ca securitatea romaneasca dupa 1964 urmarea pe nea Ion sau nea Gheorghe care a spus nu stiu ce gluma despre regim la un restaurant sau la barul-magazinul cooperatiei din sat!
Iar despre idioata firmatie ca securitatea ar fi ascultat telefoanele tuturor romanilor (tehnic nu era posibil asa ceva. Tata a avut un foarte bun prieten- pe domnul Zizi Donciu, care atunci era seful echipelor de interventii deranjamente telefonice a PTTR din Husi, si acesta a relatat cu ce tehnica invechita lucrau cei de la PTTR atunci- centrale telefonice semiautomate Pentaconta din anii 70), redau marturia lui Aurel Tambrea, ultimul sef al securitatii judetene Vrancea
Conform marturiilor lui Aurel Tambrea, ultimul sef al securitatii in judetul Vrancea, in tot acest judet, efectivele securitatii numarau numai 40 de cadre, iar tehnica de care dispuneau era destul de precara.
„După Revoluție s-au sculat mulți că, vezi Doamne, au fost urmăriți de Securitate cu tehnică de ascultare. Nu știu dacă e secret sau nu, dar vă spun că noi, la Focșani, aveam numai 10 magnetofoane care urmăreau persoanele care aveau montată tehnică de ascultare pe telefon sau în casă. Dar eu nu puteam să ascult nimic fără aprobarea Procuraturii. Ascultarea asta nu era probă în justiție. Deci, aveam 10 aparate, nu puteam să ascultăm tot județul cu ele. Cum se proceda? Aveam subofițeri care stăteau și așteptau să apară o luminiță pe panou, însemna că sună telefonul. Subofițerul asculta și, când i se părea că e interesant, apăsa pe buton și începea să înregistreze. Deci nu se înregistra automat. Apoi, aveam ofițeri de redare, luau la mână casetele și scriau cu pixul pe hârtie ce idei se desprind din discuții. Casetele însă erau refolosite. Înregistram unele peste altele, ca să facem economie".
|