[ioan67]

Intrebarea asta vroiam sa i-o pun si eu.
Plus urmatoarea: e vreunul din astia, care s-a dezis de comunism fie si dupa Lovilutie?
Unul care sa se pocaiasca si, eventual, sa apara in fata tinerilor de azi si sa le explice, ca om din interior, ce mizerie este comunismul. Ca nu cumva vreunul dintre oamenii Romaniei de maine sa pice in capcana marsava a comunismului si sa se nenoroceasca pe el si pe fratii lui.

Dar sa reformulez intrebarea: tovarase Florin, aveti azi printre dvs. elemente negative, reprobabile, care fac mult rau progresului culturii si civilizatiei omenirii si care, ademeniti de ideologia straina de interesele de clasa, au tradat? Aveti printre dvs., pe la Husi sau aiurea, vreun tradator? Vreunul care, lingind si sugind ca lipitoarea impreuna cu tovarasii si tovarasele, deodata s-a razgandit si apoi v-a facut deserviciul de a spune cine si cum sunt comunistii? Sau, mai degraba, in familia transnationala si transistorica lipitorile raman pe veci lipitori!....

P.S. La sarbi exista un scriitor care, devenind monah (parca Arsenie, da, Monahul Arsenie), a avut partea de descoperirea ororilor pe care le facea cand o ducea bine, cu bere si mititei pe la Capsa al lor. Povesteste multe monahul acesta, cu detalii pe care le stim si noi cei din gulagul romanesc dar cu un parfum aparte, de Kosovo. Astfel aflam de la un fost comunist sau intim al comunistilor din familiile distruse ale nomenclaturistilor belgradeni, aflam deci de la unul care "a tradat", adica s-a pocait, mulltime de detalii din viata lipitorilor de mai la vest. E de citit cartea, v-o recomand, e ceva cu o chitara electronica/genul rock pe coperta, nu mai tin minte exact titlul ("De la rock la Dumnezeu" sau "intre Dumnezeu si rock", cam asa ceva) dar am vazut ca inca e pe piata. Poate citeste si tovarasul Florin cum gandeste un om trezit din cosmar despre ororile comunismului, traite bineinteles la pachet cu rock, vodka, heroina etc. si tot ce se practica din plin pe atunci in lumea "buna"a nomenclaturistilor.

P.P.S. Cartea asta teribila (mare, desi are doar 130 pagini, cel mult), nu vorbeste despre "fabrici si uzine" sau despre alte "culmi de progres si civilizatie". Dar spune cateva amanunte dureroase despre pretul pe care il plateau oamenii ca sa se implineasca delirul comunist, despre dezumanizare, despre mizeria morala, despre noaptea deplina si monstrii intunericului. Cine are curaj, s-o citeasca! E "urata", in splendoarea ei...