Citat:
În prealabil postat de sophia
La ultimul link raspunde un preot exact la intrebarile si framantarile mele de acum.
Dupa ce am citit aseara firul asta de discutie n-am mai dormit. Sa afli dintr-o data ca toata straduinta ta de zeci de ani de zile a fost in zadar, nu este de colo...
|
Nu înțeleg ce ți-a provocat insomnii. Faptul că este îngăduit și uleiul? Cu sau fără ulei, n-ar trebui să ne închinăm postului. Să ținem posturile așa cum le-a rânduit Biserica, dar cu accent pe ale sufletului. Hristos a spus: „Pe acestea să le faceți iar pe celelalte să nu le lăsați!”. Nu lași rânduiala, că are importanța ei, dar pui accent pe dragostea de Dumnezeu și de oameni. Și mai rău să-ți pară pentru un păcat sau o vorbă rea decât pentru că ai pus ulei în mâncare.
Postul e un tren. Te urci în el pentru că vrei să ajungi Acasă. Dacă ți-e foarte dor de Cel care te așteaptă, iei un TGV; dacă ți-e mai puțin, iei un accelerat sau un personal. Tot acolo vei ajunge, dar mai încet. Unii nu vor cu trenul și o iau cu bicicleta sau pe jos. Vor ajunge și mai târziu, bineînțeles. Dar dincolo de vehiculul pe care ți-l alegi, cel mai mult contează să fii cu inima și cu gândul la Cel către care te îndrepți și să vezi în ceilalți călători dacă nu chiar chipul Lui, măcar pe unii asemenea ție.