Cunoasterea lui Dumnezeu dupa Sfantul Maxim Marturisitorul -
http://www.crestinortodox.ro/sfantul...rul-68832.html
Procesul cunoasterii e un act complex si are o intindere mare in care sufletul e intr-o mobilitate continua. El angajeaza pe crestin intr-o, apropiere din ce in ce mai mare de Dumnezeu si o departare cat mai intinsa fata de cele trupesti: "ridicat deasupra tuturor celor nestricacioase a fugit ca de un alt Egipt, de lumea aceasta inselatoare care supara mintea stravazatoare cu grijile trupesti, apoi devenit al sau insusi, prin linistire, a cunoscut in chip negrait prin meditatia ostenitoare, iconomia inteleapta a proniei dumnezeesti care carmuieste dumnezeieste totul si pe urma prin teologie mistica, pe care o primeste in extaz negrait numai mintea curata, prin rugaciune s-a inlantuit negrait cu Dumnezeu in nestiinta ca intr-um intuneric si a primit in el pe dinauntru in minte intiparirea dogmelor bunei credinte, iar pe dinafara ca tablele lui Moise harurile virtutilor, prin degetul lui Dumnezeu, adica prin Sf. Duh". Aceasta fraza rezuma in ce consta esenta urcusului duhovnicesc si deci si a cunoasterii dumnezeiesti.
Se intelege ca in tot acest drum puterea care ne misca este iubirea lui Dumnezeu
Lumea este un simbol pentru Dumnezeu: in ea se ascund ratiunile divine ale lucrurilor. Privind aceste ratiuni omul intelege ca totul se inlantuie, se tine de Dumnezeu. Prin prisma sensurilor divine din lume, el recunoaste fiecarei persoane sau lucru un rost si o finalitate in functie de Facatorul lor. El vede ca Dumnezeu e centrul spre care graviteaza totul si nicidecum persoana lui. De aici se impune si o comportare morala anumita. Adica sa cugetam si sa ne folosim de lucruri dupa ideile sau intelesurile lor simple, fara a asocia la ele intelesuri patimase in virtutea carora ele trebuie sa satisfaca poftele noastre trupesti. Vazand deci legaturile lucrurilor cu Dumnezeu, relatia lor cu Cel ce le-a creat, ne folosim de ele conform cu scopul divin sadit de Dumnezeu in ele.
Sf. Maxim a aratat ca cunoasterea mijlocita, indirecta, prin intermediul naturii, prin contemplatia naturala, este o treapta necesara in drumul spre cunoasterea directa, nemijlocita. Dar cunoasterea prin "contemplatia naturala" nu este o cunoastere strict rationala. Este adevarat, el spune ca prin ratiune cunoastem ca Dumnezeu este, nu si ceea ce este, insa repeta in multe locuri ca "ratiunile" sunt razele intelep*ciunii dumnezeiesti si ca prin ele putem urca spre unitatea sofiei. Asa dar, exista un mod oarecare de a cunoaste pe Dumnezeu din "ratiuni", insa aceasta cunoastere nu este de nuanta sau masura celei senzoriale. Pentru a patrunde in adancurile lucrurilor, insasi adancul nostru trebuie curatit si luminat, incat aratarea lui Dumnezeu se produce acolo unde puterile sufletesti sunt pregatite de Duhul Sfant. Astfel ca, Harul este o conditie pentru contemplatie. Drumul spre Dumnezeu insa nu se opreste aici. Dupa ce prin curatirea de patimi am descoperit ratiunile divine in cosmos, urcam spre unitatea lor, spre sofia, ca sa le vedem de data aceasta in Dumnezeu. Acest proces corespunde cu curatirea mintii de orice imaginatie si reprezentare, fapt ce constituie si temeiul neschimbabilitatii ei: "Cel ce se reculege din dezbinarea adusa de calcarea porun*cilor se desparte mai intai de patimi, apoi de gandurile patimase, apoi de fire si de ratiunile firii, apoi de idei si de cunostintele aduse de ele, si la urma, strabatand dincolo de varietatea Providentei, ajunge in chip nestiut la insasi ratiunea Monadei. Abia in lumina acesteia isi contempla mintea neschimbabilitatea sa, ceea ce o face sa se bucure cu o bucurie negraita. Caci a primit pacea lui Dumnezeu, care covarseste toata mintea si pazeste neincetat de orice cadere pe cel ce s-a invrednicit de ea". In general conditiile veacului de acum nu ne dau posibilitatea sa cunoastem intru totul, deoarece exista diferite centre de atractie, spre care mintea prin vointa se poate indrepta si margini. De altfel darul cunostintei e culmea cea mai inalta a bunatatilor viitoare, de aceea aici nu putem contura sau exprima la masura absoluta Adevarul dumnezeiesc.