[Igor_Paslusnik]

Frate Iuliu, nici eu nu ştiu ce va fi, niciodată nu vei fi pregătit şi capabil nici de preoţie, nici de călugărie, nici de marea taină de a fi creştin.
Dar în preoţie nu-mi permit luxul să fac compromisuri, să am jumătăţi de măsură, dacă nu ard ca un stâlp de foc, mai bine nu mă fac preot, că mă joc cu mântuirea mea şi a altora şi dacă-i pierd, din mâinile mele se va cere sângele lor, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, la "Tratatul despre Preoţie". Iar ca să ard ca un stâlp de foc, am nevoie şi de sprijin, de o fată care doreşte să ardă şi ea ca un stâlp de foc, să ne aprindem şi să ne întrecem unii pe alţii tot mai mult în a urma lui Hristos şi Sfinţilor Lui. Deci fată aşa cum doresc, râvnitoare în a fi pe placul lui Hristos şi râvnitoare a fi preoteasă şi în feciorie, nu am găsit. M-am oprit de destul timp din căutat. Înţeleg că Domnul mă cheamă la altceva.

Nu-mi doresc decât să fiu creştin. Nu monah, nu preot sau altceva. Dacă reuşesc să fiu creştin, am reuşit tot. Iar printre cei din oraş, să fi creştin, e tot mai greu. Iar chemarea isihiei, a ascezei, a jertfei şi nevoinţei pentru Hristos şi omenire, e tot mai mare...

Nu ştiu să explic altfel, sunt om prost, chiar sunt.

Iar acel monah Ioan, îl văd un om minunat, iar din poză, pare destul de... hotărât. Sper să aibe şi dragoste şi tot ce-i mai trebuie pe măsura hotărârii. Cumva simt că l-ai dat exemplu nagativ, să-ţi baţi joc de el, să nu mai faci aşa ceva.

Pomeneşte-mă şi iartă-mă.