[Mosh-Neagu]

Exista in sufletul romanului doua laturi distincte. O latura este aceea de a rabda si de a face ascultare, ceea ce ne-a atras involuntar sindromul mioritic sau zicala "mamaliga nu explodeaza"! Cealalta latura este aceea de a ne lamenta neincetat si de a da vina pe oricine in jur, pentru nenorocirile si saracia noastra.
Un lucru este cert: primim exact ce meritam, pe masura ostenelilor si a rabdarii noastre. Daca vrem sa ne mantuim (iar noi se presupune ca vrem), trebuie sa avem indelunga rabdare, iar mila lui Dumnezeu nu se va lasa mult asteptata. Da, genul acesta de exploatare va dura un an, sau 5, sau 15, dar la capatul ostenelilor fara de cartire va veni incununarea rabdarii. Am constatat asta de foarte multe ori la cei din jur, ca sa inteleg ca Dumnezeu lucreaza la mantuirea fiecaruia si nu ramane nimanui dator. Nenorocirea este ca, lamentarile noastre necontenite nu fac decat sa amane la nesfarsit momentul rasplatirii pentru propria osteneala...