ory draga, mie mi-a placut ce ai scris, shi nu e vorba de nici o ura cum zice AndreiB ci de o incercare de dreapta observatzie a lucrurilor shi intamplarilor din viatza ta shi in general, lucru care este de admirat cu atat mai mult cu cat vorbeshti de o abordare a depashirii vorbariei printr-o prezentza spre Dumnezeu o urmare in fapta in trairea obijnuita.
Pe de alta parte e trist ca pare ca tzi-ai mai pierdut oarecum dorintza de inaltzare prin cautarea adevaratelor virtutzi, punand in locul lor acceptarea fatalitatzilor, dar e bine ca nu le confunzi cu tendintzele spiritismului exaltat, dar mereu in tine ca shi in noi este drama pocriziei, care nu iese decat cu post dupa randuiala shi multe rugaciuni cum ne invatza Hristos ca ashea cum dracii ies ashea shi aia... ma gandesc...
dar daca aceia erau asha de atrashi de tine in mod nepermis, mai mult calugarii ortodocsi, eu ma gandesc cum ca e vorba shi de vina ta fara sa te acuz adica ma gandesc la o anumita "otrava" din tine pe care ai primit-o/citit-o shi ea se manifesta... ca asha am patzit shi eu, aproape 18 ani am avut o otrava romano-evreiasca ce pe o parte a paginii scria romaneshte shi pe cealalta evreieshte, dar problema nu cred ca venea, sper, de la faptul ca era in doua limbi scrisa, ca nu shtiu evreieshte, ci mi se tragea de la altceva dar shi de la pacatele mele, dar aia era problema mea, shi era un intuneric in mine shi eram in erezie completa shi nici macar nu realizasem shi mi se intamplau numai catastrofe dar shi de la pacate dar cred ca de la scrierea aia, ca in final insfarshit sa realizez in ce iad eram shi de unde mi se tragea... shi abea acum de cateva zile am scapat afland Adevarul, shi cumparasem otrava din librarie sau nici nu mai imi amintesc de unde era... apoi am cautat-o dar n-am mai gasit-o prin casa shi bine ca n-am mai gasit-o shi abea abea am realizat ce catastrofa era fiindca era ciuntita scrierea shi era imbracata in piele.
Poi draga ory mai shtii psalmul 50, ca eu stiu doar doi psalmi shi mi se pare deadreptul cutremuratori de ce se intzelege, mai ales daca shtii ca Regele David a iubit femeia altuia, a generalului sau de alt neam, shi a pus la care sa fie acela ucis ca el sa o poata lua de sotzie pe nevasta aceluia, shi l-a omorat prin viclenie, shi a venit la el proorocul Natan sau cum il chema ca nu mai shtiu, shi i-a spus atat de frumos cum nu exista cuvinte in Cauzele nerodirii Cuvantului lui Dumnezeu in lumea moderna publicat pe site, iar apoi nu shtiu daca ea a nascut pe fiul sau cel care l-a haituit shi sabia a fost asupra sa shi doar o parte din popor au ramas alaturi de el chiar daca Domnul l-a iertat, iar David shi-a purtat crucea sa pana la sfarshit iubindu-shi fiul ce ridica mana asupra Sa, asupra Domnului, shi a murit acela sagetat de arcashii regelui fiind spanzurat de pletele sale in alergarea calului care se incurcasera in crengile unui copac:
...
Regele David a comis o indoita faradelege: pune la cale uciderea generalului sau Urie si ia de sotie apoi pe Batseba, nevasta acestuia. La regele ucigas si adulter vine, din partea lui Dumnezeu, proorocul Natan, ca sa-l cheme la pocainta. Natan se foloseste de o parabola, spunandu-i regelui
"Erau intr-o cetate doi oameni: unul bogat si altul sarac. Cel bogat avea foarte multe vite mari si marunte, iar cel sarac n-avea nimic decat o singura oita, pe care el o cumparase de mica, o hranise si o crescuse cu copiii lui. Din painea lui manca ea si se adapase din ulcica lui, la sanul lui dormise si era pentru el ca o fiica.
Dar iata ca a venit la bogat un calator si gazda nu s-a indurat sa ia din oile sale sau din vitele sale, ca sa gateasca cina pentru calatorul care venise la el, ci a luat vita saracului si a gatit-o pe aceea pentru cel care venise la el.
Atunci s-a maniat David cumplit asupra acelui om si a zis catre Natan: Precum este adevarat ca Domnul este viu, tot asa-i de adevarat ca omul care a facut aceasta este vrednic de moarte. Atunci Natan a zis catre David: Tu esti omul care a facut aceasta... Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ti-ai luat-o de sotie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amonitilor. Deci nu se va departa sabia de deasupra casei tale in veac, pentru ca tu m-ai nesocotit pe Mine... Atunci a zis David catre Natan: Am pacatuit inaintea Domnului. Atunci Natan a zis: Domnul a ridicat acum pacatul de deasupra ta... " (cf. II Regi 12, 1-5; 7, 9-10; 12-13).
Ce se poate observa din pasajul citat? Ca atata timp cat David a crezut ca cuvantul proorocului nu-l priveste pe el, viata sa, faptele sale, ramanand deci exterior cuvantului, el face judecati de valoare si chiar corecte: " Vrednic de moarte este acel om!" (II Regi 12, 5). Dar in momentul in care profetul il avertizeaza ca el este omul la care se refera cuvantul Domnului, si ca el si fapta sa este infierata de cuvant si ca destinul lui este implicat in cuvantul Domnului, David nu mai face constatari si aprecieri, ci savarseste Pocainta: "Am pacatuit inaintea Domnului!" (II Regi 12, 12).
Important de subliniat in acest context este si urmatorul lucru: Atata timp cat David a ramas exterior cuvantului, in pacat, si fara sa se simta implicat in mesajul cuvantului, sabia lui Dumnezeu era deasupra casei sale si inca pentru vecie (II Regi 12, 10), de unde deducem ca langa pacat este si mania lui Dumnezeu (Rom. 2, 9). In schimb, in momentul pocaintei, proorocul ii spune lui David: "Domnul a ridicat pedeapsa de deasupra ta" (II Regi 12, 13). Intelegem, prin urmare, ca implicarea in mesajul cuvantului coincide cu iubirea, iertarea si mila lui Dumnezeu intoarse spre lume.
Atata timp cat David a privit istoria din parabola ca o intamplare cu alte personaje, a ramas impietrit. Cand a primit descoperirea profetului si a inteles mesajul lui ca aplicandu-se la fapta lui, face metanoia.
...
de Pr. Prof. Dr. Stelian Tofana
:|:|:)
|