ory, dar nu stiam ca tu ti-ai petrecut aproape toti anii vietii in manastire; tu altceva ne-ai povestit pe alte topicuri. Stiam asta despre clausemi, nu despre tine. Presupun ca sunteti doua persoane diferite. Experienta altuia nu poate fi numita experienta proprie, oricat de mult ne-ar impresiona. Avand in vedere acest lucru, nu-ti inteleg amaraciunea legata de manastire, daca ai avut doar accidental legaturi cu manastirea, ca orice mirean. Povestea ta cu ratacitul in padure nu poate sa fi trezit chiar asa sentimente negative; si apoi noi, crestinii, mai si iertam celor care ne-au facut rau. La ce bun sa repetam la infinit aceleasi si aceleasi lucruri ,nedigerate, in loc sa ne gasim partea noastra de vina. Stii bine, ca Dumnezeu ne vorbeste prin alti oameni; deci sa luam aminte. Chiar daca ai avut unele evenimente neplacute in viata ta, nu le lasa sa te urmareasca toata viata. Incearca sa le clasezi.
Pe noi, cei de pe forum ne-ai convins ca viata la manastire nu e roz; ca nu e numai rugaciune. Am fost la manastire si am vazut: asa e, nu e numai rugaciune, dar e SI rugaciune, si anume neintrerupta in biserica, ziua si noaptea. Exista straja de noapte; maicute, care se trezesc la 3 noaptea si citesc din Pateric, sau rugaciuni. Nu e usor, apoi au si canon de facut. Cunosc o maicuta, care dupa 8-10 ani s-a calugarit, adica a depus voturile acum 2 ani. Acum are 31 ani. In anii cat a fost sore, si acum ca e maica, a fost bolnava si este inca; totusi n-o s-o vezi fara zambet in ochi. Crezi ca ei nu-i este greu? Ii este , dar le duce pe toate cu dragoste pentru Hristos. Cand vorbim despre calugari si calugarite, sa ne gandim putin si la maicile, care le duc toate fara sa cracneasca. Care isi duc crucea!