Scriitorul rus/ucrainian Gogol a fost victima unui tratament dezastruos.
Tot Dmitri Avdeev arata ca Gogol suferea de o depresie endogena (naturala) dar a fost abordat, in mod nepotrivit, atat de medicii de atunci (mijlocul sec. XIX) cat si de catre duhovnic.
Gogol a suferit cumplit. In 12 ani a fost chinuit de 9 crize de maladie afectiva care se complica de la un episod la altul, in lipsa tratamentului adecvat... Pe acest fond el a ajuns sa moara de epuizare grava, cu tulburari metabolice severe, cu delir de autodefaimare, cu refuzul incapatanat al hranei, cu inhibitie motorie si mintala complete... Sarmanul om!...
Desi constientiza alternanta dintre starile de exaltare si crizele depresive tot mai adanci, Gogol nu putea face nimic in ajutorul sau. Era un om credincios, tanjea dupa linistea unei manastiri, in perioada expansiva se simtea chiar aproape de sfintenie...
Dar era bolnav.
A petrecut ultimele 48 de ore in genunchi, inaintea icoanelor, fara sa manance si fara sa bea nimic. Dupa ce arde ultimul volum din "Suflete moarte", zace in pat, intr-o pozitie incordata, nemaivorbind cu nimeni pana la moarte.
Astazi se considera ca el suferea de o psihoza afectiv-deliranta. Tristetea lui nu era cea duhovniceasca, nu era intristarea dupa Dumnezeu (care naste pocainta si viata), ci era intristarea cea lumeasca, nascatoare a mortii (AP. Pavel)...
In acest caz, rolul duhovnicului ar fi fost nu sa ii recomande manastirea (incurajindu-i astfel delirul) si sa il ameninte cu pedeapsa iadului in timpul crizei din urma. In prezent, cand boala aceasta e bine cunoscuta, duhovnicii si medicii stiu ca bolnavul trebuie ajutat sa accepte maladia si sa o poarte cu rabdare, facind toate demersurile medicale potrivite.
Se considera ca Gogol a avut ghinion... Nu se arunca nici o vina asupra medicilor si nici asupra duhovnicului, deoarece maladia lui Gogol era atipica si nu se cunostea tratamentul potrivit.
In vremea noastra, insa, o abordare terapeutica de genul celei care i-a fost aplicata lui Gogol ar fi de neiertat. Evitarea unor asemenea nenorociri e deplin posibila azi. Cum? Prin unirea eforturilor si priceperii medicului si duhovnicului. Pentru ca bolnavul credincios are nevoie de ambii.