[sophia]

1. Mie mi se pare foarte corect atat afro-americani, cat si negri.
Mai intai ca nu inteleg de ce ar fi deranjat cineva ca i se numeste culoarea pielii. Este o realitate.
Numai ca trebuie facuta o diferentiere. Afro-american contine denumirea completa a originei persoanei. Este americana de origine sau cu radacini africana/(e).
Exista in SUA multe minoritati stabilite acolo de mult timp. Poate sa spuna cineva de acolo (Yasmina in special) cum sunt denumiti chinezii, sau romanii, sau mexicanii din USA?
Pe urma mai este problema ca oameni cu piele neagra au si alte radacini.
Exista negri africani, amerindieni (bastinasi din statele sud-americane), sau indieni.
De aici probabil termenul "de culoare", mai general.
Asiaticii nu au pregnanta culoarea (eu una nu-i vad galbeni de ex.), in schimb au alte trasaturi ale fetei mai pregnante.
Si eu sunt curioasa cum suntem vazuti si numiti noi de negri.

Se spune adesea despre asiatici. Dar nu este suficient, fiindca sunt mai multe categorii dupa zona geografica. Spui "vecinul meu asiatic" - pai poate sa fie dintr-o tara araba, sau din Asia orientala (chinez, japonez etc.), sau din India, Bangladesh, Pakistan.

Eu am probleme mari in a denumi loucitorii din Israel cu respect. Nu stiu cum este corect si cum se considera ei: evrei, iudei, israelieni?

Cred ca in toata discutia este important cu ce fel de ton si scop denumesti o persoana intr-un fel sau altul.
Exista pentru evrei o denumire care este folosita exclusiv in sens umilitor, jignitor. Nu o numesc aici.
Exista un alt termen care deranjeaza anumite minoritati. Dar nu am inteles de ce si daca asta a fost scopul initial al cuvantului.
Acum toti vor sa fie denumiti rrom, sinti etc. Nu stiu sigur daca astea sunt denumirile lor initiale. Nu stiu cum se numeau ei in India.
Aici de exemplu ei nu se considera nemti, desi traiesc de sute de ani aici. Ei sunt sinti, sau alte minoritati.

Ca sa revin la idee - acelasi termen spus intr-un fel si cu un scop poate fi pasnic sau poate fi jignitor, umilitor. Exceptia o consider termenul jignitor cu care mai sunt numiti evreii. Ala are pentru mine numai un sens.

In general se folosesc peste tot denumiri care denota originea corecta a omului. In Romania esti roman, dar se adauga si nationalitatea: sas, ceangau, secui, grec, lipovean etc.

De ce ar fi asta, ca si afro-american, incorect?

Aici (in tara unde ma aflu) mai exista o discutie care ma deranjeaza. Vai, se simt jigniti oamenii daca ii intrebi de unde vin (provin). De ce, nu am inteles. O considera jignire, discriminare.
Adica il vezi ca este de ex. negru la piele si esti curios daca vine din Uganda, Eritreea, sau Africa de Sud. Poate esti curios sa afli mai multe despre el. Care este problema?
Sau are o anume forma a ochilor si vrei sa stii din ce tara vine ca poate te intereseaza sa discuti despre ea. Nu. El este om si e neamt.
Dar nimeni nu contesta asta si nu vrea sa jigneasca. Este doar o discutie.

Mai este o chestie interesanta - spunem "creol". Acest cuvant are doua sensuri. O persoana creola este pentru noi una cu pielea mai inchisa la culoare. Dar creolii sunt si locuitori ai unor insule.

Ia uite la ce discutii profunde am ajuns pana la urma. Dar da, e vorba si aici de vorbe care pot "ucide" sau nu.

2. Multumesc, Iorest. Acum m-am lamurit in fine cu participarea gimnastelor romance.
Acum problema nu mi se pare de un nume sau altul, ci, fara suparare, de a alege persoana /persoanele potrivite. In fond puteau fi luate amandoua fetele.
La gimnastica, la fel ca si la balet, sau la artistul de circ, conteaza totusi varsta. O balerina trebuie sa aibe un anumit corp, o anumita mobilitate.
Am citit despre o balerina rusoaica, Maia Plisetkaia, care a dansat si la batranete. Este o exceptie.
La fel ca si gimnasta din nu stiu care tara ex-sovietica, Oksana... care a participat si la 40 si ceva de ani anul asta la Rio.
Dar corpul ei nu arata modificat.
Poate ca gresesc eu, si e parerea mea. Vad ca a devenit regula. Participa acum gimnaste mari si ca varsta si ca fizic.
Se vede si la aparate diferenta totusi.
La barbati in schimb n-am fazut niciodata pusti. Acolo este invers. Trebuie sa ai multa forta.

Cu paralele - nu stiu daca este vorba de forta. Si stiu ca toate gimnastele dinainte (romance) au participat si multe au fost campioane la individual si chiar la paralele au luat medalii.
In ultima vreme s-a intamplat ceva.
Totusi gimnastica pentru mine este un sport complex, la care este obligatorie concurenta la toate aparatele. Sau asa era.
Caci exista probele - echipe si individual compus.
Nu poti sa spui ca te pregatesti numai pentru un aparat sau doua. Nu stiu daca este voie. Dar am vazut ca jongleaza antrenorii totusi.

In final - presa de orice fel, internetul si opinia publica au o mare importanta si din pacate efectul este de multe ori dezastruos.
Nu le scapa dom'le, nimic. S-a scarpinat unul la nas, sau i-a stat rochia nu stiu cum, da-i critica.
Si oamenii se simt rau si presiuni din astea se aduna si darama omul.
Unii sunt foarte sensibili si traumele de genul asta ii afecteaza, altii dimpotriva...

Uneori sesizezi niste lucruri pregnante si daca spui ceva, o realitate, se supara unul si altul. Dar nu o spui cu rautate, ci ca un adevar.
Unuia care n-are un picior, sau poarta ochelari nu i se pare asa ciudat cand ii spui.
Dar de ex. s-a vorbit de curand despre o atleta africana care avea o forta ciudata pentru o femeie in competitii, ca este ceva cu hormonii ei poate.
Au sarit unii in sus.
Este un subiect tabu sa fii altfel de la natura in anumite privinte.
Se discuta mult si despre surorile tenismene. Au o forta neobisnuita si un fizic neobisnuit.
Sunt si niste lucruri subiective.

Am participat de curand la un seminar foarte interesant despre discriminare si mi-a placut mult.
Au fost si niste exercitii practice.
De ex. ni s-au aratat niste zone si ni s-a cerut sa ne pozitionam dupa gradul in care ni se pare fiecaruia ca suntem: o data handicapati, o data discriminati.
N-o sa credeti ce rezultate au fost. Fiecare se simte altfel.
Oameni cu handicap vadit - in carucior, sau mai stiu eu, nu se considera asa. Altul fara nimic, se considera handicapat (unii din alte puncte de vedere, altcineva din solidaritate cu cineva drag care este sau a fost handicapat).
La fel si cu discriminarea.

Pentru mine este de ex. un mare semn de intrebare de ce persoane care devin accidental handicapate se duc automat si tintit sa faca sport (de performanta), sau dans, desi in inainte nu practicau.
De ce? Ce vor sa arate?
Se concentreaza numai pe latura asta.
Ca un nevazator studiaza si devine jurist, profesor, cantaret, pictor e una si e normal pana la urma.

Si lumea aici este dezorientata. Nu stii cum sa te porti cu ei si adeseori acestia critica lumea care doreste sa-i ajute, sau ii considera altfel.
Adica ei nu recunosc si nu se considera (cel putin in public, fata de altii) ca au un handicap. Multi duc o viata normala chiar, de necrezut.

Si notiunea de handicap este totusi subiectiva si cu multe fatete.

Deci cand "ucid" vorbele si gesturile totusi?