Mi-a atras atentia, spre finalul postarii tale Sophia, ce scrii despre nevazatori si, eventual, despre alte persoane cu deficiente/handicap. E firesc sa-mi fi atras atentia, tocmai ma pregatesc sa fac o vizita unui nevazator...:) Jucam sah, e foarte bun...:)
Ce vreau sa zic, de fapt?
In educatia psihologica a unui nevazator intervine, de obicei, un moment delicat: atunci cand se formeaza si se manifesta atitudinea lui fata de propria conditie. Unii isi neaga deficienta, altii o exalta, unii sunt coplesiti de ea, altii se folosesc de ea pentru a obtine niscaiva avantaje... Depinde de caracterul omului si de alti factori de personalitate....
Ceea ce incearca de fapt psihopedagogii este de a-l ajuta pe cel cu deficiente:
a) sa isi cunoasca si sa isi accepte starea;
b) sa dezvolte abilitati compensatorii;
c) sa faca activitati in cadrul limitelor sale si totodata sa incerce sa isi largeasca limitele (in directia sporirii abilitatilor, asa cum permit situatiile concrete);
d) sa nu se confunde, in nici un caz, cu persoanele "normale".
Daca spui ca unii se considera normali, ca si cum nu ar avea deficienta respectiva, eu cred ca aici e loc de terapie psi. Poate nu stii cat rau le face acestor oameni negarea sau minimalizarea propriei conditii.
Un nevazator bine integrat si sanatos dezvoltat nu isi neaga si nu isi minimalizeaza conditia. Nu se considera normal (nu neaga evidenta), ci are constiinta deosebirii dintre el si semeni. Si tine cont de aceasta, cu intelepciune.
Anumite lucruri pot fi facute de un nevazator la fel de bine sau chiar mai bine decat fac vazatorii. Depinde de multi factori subiectivi si externi. Dar cei care isi depasesc limitele in mod necugetat platesc scump pentru asta. Ii pedepseste propria conditie. Uneori, din pacate, ii pedepsesc chiar oamenii...
Asa e cu orice om: cata vreme se tine de ale lui, totul e o.k. Atunci cand sare gardul, incep problemele...
P.S. Normalizarea si integrarea persoanelor cu deficiente nu inseamna ca ele sunt normale, in sensul de la fel cu toti oamenii. Ci inseamna ca pot participa si ei la aceleasi activitati cu toti ceilalti, insa in limitele puse de propria situatie. Tinem cont asadar de particularitati, de limite precum si de resursele compensatorii.
A ajuta un nevazator nu inseamna a-l minti ori a-l cocolosi. In nici un caz a-i plange de mila. Ci inseamna a-i oferi sprijin potrivit, in acord cu limitele si resursele sale. Si a-i aplauda fara retinere reusitele, fara insa a-l maguli prea mult. Nu ii place. pentru ca nu e firesc.
|