Citat:
În prealabil postat de antoniap
Nu-ti place? Nu-l citi. Scurt. Nu continua aici polemici vechi de pe alte topice. Ti-ai spus părerea. Am retinut-o.
Pentru linistea ta, îti spun că duhovnicul meu a văzut acest acatist. Stiu ca nu sunt perfecta si nici vrednica sa fac astfel de lucruri. Roaga-te sa mă ierte Dumnezeu pentru indrazneala mea.
|
Vezi tu, Antonia, eu am fost om de cenaclu. Si tare mi-as dori sa mai fiu!
Imi place poezia, imi place sa discut cu prietenii in marginea poeziei si a literaturii in general. Gasesc ca 3 sunt marile daruri pe care un barbat tanar (am fost si eu asa) merita sa le guste: poezia, vinul, femeia. Sa se bucure de frumusetea lor...
Numai ca, odata cu varsta, "degustarile" astea trebe sa se aseze si ele intr-o ordine mai serioasa, mai responsabila, mai matura... Incepi sa fii mai critic cu propriile inclinatii si chiar sa le cenzurezi. Ajungi chiar sa renunti cu totul la ele, uneori dintr-o forma curioasa de respect sau din iubire ceva mai intelegatoare... Dar la poezie nu putem renunta! Face parte din natura lumii, se afla ca si legile fizicii in tot universul, in tot omul... Spre deosebire de celelalte doua.
Asa ca mie mi-a placut de la inceput faptul ca ai scris un acatist, macar ca e o poezie, cumva... Imi place si continutul, desi poate ar mai fi loc de unele imbunatatiri, pe ici pe colo.
M-am bucurat si ca ai avut acest mod de traire.
Apoi am zis "him"... Deh, batranetea nu tolereaza entuziasmul nesfarsit. Stie ea ce stie.
Si m-am intrebat cum e cu acatistele astea. Si ti-am scris ce ti-am scris si-ai raspuns cum ai raspuns (destul de previzibil, marturisesc).
Nu vreau sa iti stanjenesc lucrarea. Vroiam doar sa te ajut sa o inalti, in felul meu de a contribui la asemenea demers aparte. E un lucru special, o exprimare a credintei, a ravnei, a cugetarii smerite, a dragostei; acatistul nu e chiar orice fel de poezie si nu cred ca merge iesit cu el la cenaclu. E doar opinia mea,
Toate cele bune!