Citat:
În prealabil postat de Corinusha
Haine de mamaica...cum sunt alea? Nu-s haine ca orice haine? Sau aveti impresia ca daca m evenit mamica, tot trecutul meu, stilul meu personal, hainele si tot ce am fost inainte trebuie sterse, pt acum sun mma, nu mai xist altfel?
Pe langa suflet, suntem si trup. Si pt ca nu sunt calugarita i probbil nu voi fii vreodata, nu o sam imbrac in haine e bunica sau sa renunt la costumul e baie vara, la mare, doar pt, ah, sunt mamica si atat. Faptul ca sunt mama e doar o completare a ceea ce am fost si inainte. Cu siguranta nu o sa ma schimb doar pt ca am evenit mama. Nu trebuie sa arat nimanui cat de mma sunt sau nu prin aptul ca ma schmb total doar pt asta. NU. Sunt exact aceeasi femeie e dinainte sa fiu mma, cu acelasi stil, acleasi pasiuni, aceeasi personalitate si temperamen, doar ca mai implinita si cu responsabilitati mai multe. Am descoperit multe lucruri si sentimnte noi odata cu venirea fetitei pe lume, insa astea nu imi sterg persoana de dinainte, doar o completeaza.
Asa ca faptul a am evenit mama nu imi sterg din cap ideea ca vreu un tatuaj (de ani buni chiar), ca ma imbrac in vesnicii blugi, ca nu supoet fustele, rochiile sau pantalonii scurti, ca sunt colerica, ca ma enervez repede, ca urasc nedreptatea etc.
|
Desigur, desigur...:)
Cand apare copilul nu ne transformam prin hocus-pocus, asa este.
Si totusi, aceasta experienta are, mai ales la mamici, unele roade in planul maturizarii, al intelepciunii, al dezvoltarii afective, al echilibrului... Cum zicem noi in psihologie - e o experienta "formativa". E drept ca mai apar si decompensari, pot surveni si depresii etc. Dar pe ansamblu experienta maternala reinnoieste, aduce vigoare si multe alte roade bune. Cel putin asa e de obicei...
*
Cat priveste "hainele de mamica"...:) Evident ca nu sunt unele cu totul speciale, nu sunt in nici un caz un fel de uniforma...:)
Sunt haine care te ajuta sa iti faci cum se cuvine noul rol.
In general sunt haine care nu te impiedica: sa trebaluiesti, sa alaptezi, sa plimbi copilul, sa il speli, sa il ridici, sa il bucuri, sa il inveti...
Acuma daca tu vrei sa iti tatuezi, sa zicem, un trandafir pe umarul stang - ce sa zic, nu te va impiedica sa speli copilul sau sa il duci la doctor. Dar va trebui sa faci fata unei intrebari de bun simt pe care ti-o va pune copilul intr-o zi... De exemplu:
a) mama, de ce trandafirul tau nu inteapa?
b) de ce nu miroase ca toti trandafirii?
c) de ce nu se usuca si nici nu infloreste?
d) cum a crescut el acolo?
Sau, mai delicat: "mami, cand facem si noi o ...dulceata de trandafiri, ca prietena mea de la gradi face in fiecare an cu mamica ei..."
Acuma nu pot sa imi imaginez cum va fi daca dialogul cu pruncul daca iti tatuezi nu un trandafir ci o supernova sau un picior de fotbalist sau, mai stii, vreo cativa serpi incolaciti pe o cruce... Esti sigura ca ai pregatiti toate raspunsurile bune pentru copil? Sau te bazezi pe inspiratia de moment, pe "creativitate si spontaneitate"...