[crincrin]

Sfantul Ioan Gura de Aur - Cuvant la Sfanta si Marea Joi - Despre vanzarea savarsita de Iuda

Timpul de fata ne aduce aminte a vorbi de grozava crima a celui ce a vandut pe Hristos Domnul, in ziua de astazi Iisus fu predat de ucenicul Sau in mainile iudeilor, insa voi, care auziti aceasta, nu va tanguiti pentru Iisus cel vandut, ci mai vartos tanguiti si jeliti pe Iuda, vanzatorul Sau. Caci Iisus, prin aceea ca a fost vandut, a mantuit lumea, pe cand Iuda, prin vanzarea sa, si-a aruncat sufletul in pierzanie. Iisus cel vandut sade acum de-a dreapta Tatalui, in veci; iara Iuda vanzatorul isi are locul in iad si sufera pedeapsa vesnica si nesfarsita. Asadar, el trebuie tanguit, precum insusi Hristos, cand s-a uitat la Iuda, 1-a tanguit si 1-a plans. "Cautand la el, s-a turburat cu duhul si a zis: Unul dintre voi Ma va vinde" (In. 13, 21). Pentru ce insa s-a tulburat El ?

Mai intai spre a arata cat de mare este iubirea de oameni a Sa, cata indurare, cata bunatate a Domnului! Cel vandut plange pentru vanzator! El il plange inca si pentru ca sa-i dea prilej de a se lasa de vanzarea sa. Fiindca insa sufletul aceluia nu mai primea samanta mantuirii, fiind nesimtitor la indemnare si desteptare, de aceea, intunecandu-se de patima, s-a aruncat in prapastie, indelung-rabdarea si sfatuirea Domnului Sau nu i-au ajutat lui nimic. Si de aceea mai mult plangea Iisus, caci vedea ca Iuda, dupa o invatatura asa de mult repetata si dupa indesite sfatuiri, totusi s-a aruncat in bezna pierzarii.

Pentru acesta Domnul simtea compatimire si plangea; si prin aceasta ne-a invatat mai cu seama pe aceia sa-i plangem, care fac rele, iara nu pe acei ce sufera relele. Asa, cel ce sufera nefiind vinovat, acela mai vartos este de fericit. Pentru aceea a zis Hristos: "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerului" (Mt. 5, 10). Asadar, vedeti ce folos aduce suferinta relelor. Dar priviti si la pedeapsa celor ce fac rele. Dupa ce Pavel a vorbit despre facatorii de rele, zice: "Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor" (II Cor. 11, 15); si in alt loc: "Mania lui Dumnezeu a sosit, in sfarsit, asupra lor" (II Tes. 2, 16). Asadar, vezi ca facatorii de rele mostenesc mania lui Dumnezeu.

Insa eu, iubitilor, nu va spun aceasta in zadar, ci pentru ca pe viitor sa nu va mai maniati pe cei ce va fac rau, ci mai vartos sa-i jeliti si sa-i plangeti; caci tocmai aceia ce va fac voua rau pe nedrept, sunt cei mai nenorociti. De aceea noi, dupa porunca Domnului, sa ne rugam pentru dansii si sa cerem de sus ajutorul cel dumnezeiesc. Chiar pentru noi insine trebuie sa iertam pe cei ce ne jignesc, caci prin aceasta noi primim mai mult decat dam, cand lasam sa se porneasca mania noastra asupra aproapelui. Tu intrebi: in ce chip primesc eu mai mult decat dau ? Asculta cu luare aminte: cand tu ierti vrajmasului gresalele pe care le-a facut el impotriva ta, ti se vor ierta si tie pacatele pe care le-ai savarsit impotriva lui Dumnezeu.

Acestea din urma sunt multe si abia de iertat, iara cele dintai sunt chiar usor de iertat. Pacatele tale impotriva lui Dumnezeu sunt cei zece mii de talanti din Evanghelie; iara pacatele aproapelui impotriva ta sunt numai cei o suta de dinari. Daca tu iei aproapelui tau cei o suta de dinari, se vor ierta si tie cei zece mii de talanti.

Dar sa ne intoarcem iarasi la cuvantarea noastra despre crima Iudei si sa vedem cum Domnul nostru a fost vandut, insa, ca sa cunoastem bine turbarea vanzatorului, nemultumirea ucenicului si nespusa bunatate a Domnului, sa ascultam povestirea Evanghelistului insusi. "Atunci, zice el, unul din cei doisprezece, care se numea. Iuda Iscarioteanul, mergand la Arhierei, a zis lor: Ce-mi veti da mie, si eu il voi da pe El voua?" (Mt. 26, 14-15). Aceste cuvinte se pare ca sunt foarte lamurite si ca nu cuprind nimic alta ceva decat ceea ce se arata la intaia privire, insa, daca se cerceteaza cu dinadinsul toate zicerile, atunci ele dau multa materie de gandire si arata o bogatie, de cugetari adanci.

Mai intai trebuie sa socotim timpul. Evanghelistul nu zice simplu: "El s-a dus la Arhierei", ci adauga: "Atunci s-a dus" etc. Pentru ce Evanghelistul inseamna mai amanuntit timpul ? Aceasta nu este in zadar. Mai inainte, adica, venise la Iisus o femeie cu un vas de alabastru si varsase unsoarea cea pretioasa pe capul Lui. Ea a aratat multa credinta, multa stima, multa supunere si daruire. Ea s-a lasat cu totul de viata ei cea de mai inainte si s-a facut mai buna si mai morala. Deci tocmai cand pacatoasa s-a indreptat, atunci ucenicul a vandut pe invatatorul sau. Atunci cand pacatoasa a varsat asupra Domnului vasul cu mir si a sters picioarele Lui cu parul sau, a aratat lui Hristos mare respect, prin marturisirea sa starpind toate pacatele sale, atunci ucenicul, care a vazut toate acestea, s-a dus spre a savarsi vanzarea sa cea rusinoasa. Aceea s-a ridicat din bezna pacatului la cer; iar acesta, macar ca vazuse mii de minuni si de semne si macar ca primise nenumarate invataturi, totusi a cazut in bezna iadului.

In astfel de mare nenorocire arunca pe om usuratatea mintii lui si vointa cea razvratita. De aceea zice Pavel: "Cel ce crede ca sta neclintit, sa ia aminte, ca sa nu cada" (I Cor. 10, 12) Dar ar putea cineva sa zica: daca Hristos a putut sa atraga la Sine pe pacatoasa, pentru ce n-a putut El sa atraga la Sine si pe ucenic ? Negresit, El putea sa-1 atraga la Sine, dar n-a voit sa-1 sileasca, ci a voit sa-i lase voia lui cea libera si sa nu-1 tarasca la Sine cu de-a sila. De aceea zice Evanghelistul: "Iuda s-a dus", adica el n-a fost chemat, n-a fost silit de cineva, nici sfatuit, ci de buna voie a intreprins acest pas, s-a grabit de buna voie la fapta cea de rusine, de nimic altceva impins la vanzarea Domnului Sau, fara numai de razvratirea lui cea launtrica.

Evanghelistul spune mai departe: "Unul dintre cei doisprezece s-a dus" etc. si in aceste cuvinte zace o para nu mica. Adica de spun ca unul dintre cei alesi, care in toate zilele umblau cu Domnul si se invrednicisera de o mare incredere, unul dintre acestia L-a vandut. Aici tu vezi totodata o dovada de bunatate si de ingrijire indelung rabdatoare a Domnului, care pana in seara cea de pe urma a suferit si a indemnat la indreptare pe vanzatorul si talharul.

Ai vazut cum pacatoasa a dobandit harul, iara apostolul s-a dus in pierdere. De aceea, uita-te la pacatoasa si nu te indoi de iertate, dar uita-te si la prapastuirea apostolului si nu fii neingrijitor si nu te bizui; amandoua sunt pierzatoare! Inima noastra este foarte plecata spre pacat si vointa noastra este foarte schimbatoare; de aceea, noi trebuie sa ne asiguram si sa ne intarim din toate partile. "Unul dintre cei doisprezece s-a dus". Vezi din ce societate stimabila el a pierit si ce mare nenorocire este usuratatea mintii ?

Evanghelistul zice mai departe ca cel ce s-a dus se chema Iuda Iscarioteanul. Asa il inseamna el mai intai, spre a-1 deosebi de un alt Iuda, cu porecla Tadeu, frate Sfantului lacov cel tanar. Dar pentru ce il numeste el, dupa locul nasterii sale, "Iuda, cel zis Iscarioteanul" si pentru ce nu zice "Iuda vanzatorul" ? El face aceasta pentru ca sa ne indemne a ne tine limba curata de vorbe de ocara si de aceea se stapaneste a-1 numi "vanzatorul". Sa ne invatam, deci, a nu vorbi rau despre nici unul dintre vrajmasii nostri.