Cristian, eu nu urasc pe nimeni. Mai mult, daca esti atent la nuante, vei vedea ca urasc intr-adevar ceva, nu pe cineva: anume, insasi ideea de a fi de o parte anume. Intelegi?
Tu imi pare ca esti, nu o lua ca pe o insulta, complet naiv politic. (Asa cum eu sint complet lipsit de evlavie, si nu ma deranjeaza daca cineva mi-o spune, ba chiar o iau ca un compliment uneori).
Crede-ma, nu stiu daca voi mai fi fizic atunci, dar tu sigur vei vedea ce vor face sorosistii din Biserica si orice este credinta asumata si organziata, si nu doar. Vei vedea otrava din "mierea" occidentala, dar si nimicirea adusa de filetismul rusesc pe tancurile lui Putin (te surprinde? nu, nu sint prorus, sint doar prolife si pro-obiectivitate).

Eu nu mai am sperante lumesti la nivel de colectiv national sau etnic. Cum zice un psalm, nu am incredere si nu ma bazez pe fiii oamenilor, intru care nu este mintuire.
Sincer, am un soi de nihilism expectationist apocaliptic (dar nu cipofob, din fericire!). As vrea, cum bine ai remarcat la o postare a mea mai veche, un catharsis cosmic. Cer nou, Pamint nou. Mai ales, Om nou.
Deseori, recunosc, cu naduf as vrea ceva gen SWTOR Rise of the Emperor, The day the Earth stood still, Vin pasarile, sau X-Men-apocalypse. Si nu, nu ma refer la vizionari. :) Trebuie ca Cineva sau Ceva de Dincolo sa vina si sa puna specia asta in genunchi la propriu, pentru ca prea am innebunit cu totii. Dar, sint sigur ca crestinul imbunatatit din tine si oricine de nivelul tau recunoaste in aceste manifestari exasperat-mizantropic-infantile strigatul omului dupa "Pamint nou, Cer nou, Om nou", dupa bine ai observat atunci.
Pace.