Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Mai frate, ai citit "Exodul", "Leviticul", chestii din astea ? Vedem bine ca Legea nu este (doar) "construct social", ci il are ca autor pe Dumnezeu. Pe acelasi Dumnezeu care, intrupandu-Se, ne spune ca nu a facut-o ca s-o strice.
|
Mai Mihnea, iarasi apelez la nitica analiza pentru diferente. Daca nu vrem sa amestecam totul intr-o pasta cleioasa, suntem invitati de coana ratiune sau de domsoara logica la niste distinctii:
1) In Poporul lui Israel, cel ales de Dumnezeu ca sa pregateasca venirea Mantuitorului, legea nu poate fi doar un construct social. La evreii aceia nimic nu era cum e la noi. Pana si literele aveau un caracter aparte, fiind o intreaga teologie. Putem sa comparam vreun popor de azi cu statutul poporului care pregatea venirea Domnului? Comparatia cu ei nu e potrivita. Noi nu suntem poporul iudaic din acele vremuri. Nici un alt popor nu este ca acela!
2) Cand Domnul spune ca nu a facut-o ca s-o strice, se refera la Legea lui Moise, a marelui Preot, nu la legile civile ale nu stiu caror oameni, stipulate de parlamentari si folosite de juristi. Moise vorbea cu Dumnezeu, pentru a reglementa viata poporului celui tare de cerbice in modul bineplacut Domnului, pentru implinirea Planului Sau. Moise nu conducea un stat laic, cum numim noi acum statele moderne. In legile aduse pe piatra sunt scrise cerintele lui Dumnezeu de la oameni iar in legile noastre de hartie sunt scrise cerintele lumii de la lume. In nici o lege a lumii nu se scrie altceva decat ce e necesar pentru relatiile sociale, iar nu pentru relatia dintre om si Dumnezeu. In schimb, in legile lui Moise totul viza, in ultima instanta, relatia dintre om si Divinitate.
3) In fine, daca vorbim acum de Legea Imparatului nostru, Iisus Hristos, ea este limpede formulata de El. Este Porunca Iubirii. Tocmai acea porunca pe care voi, aparatori ai tuturor legilor evreiesti, o uitati acum cand e vorba de relatia dintre oameni.