[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga. Luca 5, 12-16

Sf Ioan Gura de Aur: Spunand "arata-te preotului", Mantuitorul voieste ca leprosul sa se supuna examenului si judecatii preotului si ca, in baza declaratiei sale, sa fie reintegrat in societatea celor curati.

Sf Ambrozie al Milanului: Voia sa arate preotului ca nu urmand prescriptiile legii, ci prin puterea mult superioara legii a gratiei lui Dumnezeu acest lepros a fost vindecat. Poruncind leprosului sa ofere sacrificiul prescris de Moise, Domnul ne arata ca nu a venit sa distruga legea, ci sa o implineasca.

Sf Augustin: Mantuitorul pare a aproba, aici, sacrificiul prescris de Moise, prescriptie pe care, totusi, Biserica nu a pastrat-o. Daca Domnul nostru face din aceasta un precept pentru lepros, este din cauza ca sacrificiul Sfantului Sfintilor, adica a corpului Sau nu era, inca, instituit. Fiindca sacrificiile figurate nu trebuiau abolite decat atunci cand marturiile si predicile Apostolilor si credinta poporului vor raspandi adevarata jertfa pe care acele sacrificii o prefigurau.

Venerabilul Beda: Cand il vedeti pe Mantuitor retragandu-se in singuratate, nu atribuiti aceasta actiune acelei naturi a Lui care spune "Voiesc, fii curatat!", ci acelei naturi a Lui care intinde mana ca sa il atinga pe lepros. Nu este din cauza ca sunt doua persoane in Isus Cristos, asa cum pretinde Nestorius, ci fiindca sunt doua operatiuni in aceeasi persoana, dupa cum sunt doua naturi.

Sf Grigore din Nazianz: Domnul nostru face, de regula, lucrarile Sale in mijlocul poporului, apoi se retrage in singuratate: el autorizeaza astfel un repaus momentan, care ne permite sa conversam cu Dumnezeu in sinceritatea inimii noastre. De fapt, El nu are nevoie, pentru El insusi, nici de retragere, nici de singuratate, deoarece, fiind Dumnezeu, nu era supus nevoii relaxarii, nici disiparii spiritului, ci vrea sa ne arate ca exista o ora pentru viata activa si o alta pentru ocupatii mai elevate si ne invata ca e un timp care convine actiunii si un altul care e favorabil exercitiului mai sublim al contemplarii.

(Sursa: Lantul de Aur)