Procesul de deznationalizare a romanilor din Basarabia dupa 1960 s-a petrecut prin o serie de mijloace si metode, cum ar fi
-De obicei, in fabricile si uzinele construite in RSS Moldoveneasca, in functiile de conducere (directori, ingineri, chiar si maistri) erau numiti si primeau repartitie cetatenii de etnie rusa sau ucraineana, adusi din RSS Ucraineana sau RSFS Rusa.
Acestia primeau repartitie in posturi de conducere, bine platite.
Cetatenii de etnie romana, care terminau o facultate cu profil politehnic in RSS Moldoveneasca, primeau de obicei repartitie in alte republici unionale a URSS (de multe ori in republicile din Asia Centrala sau din zona Caucazului)
-In conditiile in care in fosta URSS problema constructiei de locuinta era una mereu deficitara (fonduri masive fiind alocate pentru inarmare), o alta parghie de stimulare a stabilirii in RSS Moldoveneasca a cetatenilor de etnie rusa sau ucraineana era cea a atribuirii imediate a unei locuinte (daca acestia ar fi ramas la Moscova sau Harkov ar fi trebuit sa astepte ani la rand pana când li s-ar fi repartizat o locuinta)
-Aprovizionarea cu produse alimentare si de larg consum era mai buna in RSS Moldoveneasca, decat in alte republici unionale.
-Tinerii de etnie romana din RSS Moldoveneasca, care efectuau stagiul militar obligatoriu in armata sovietica, era repartizati de regula in unitati militare din alte republici unionale. Am avut o ruda, care, desi era nascut in Chisinau, a fost repartizat sa faca stagiul militar obligatoriu la Moscova.
-Obligativitatea studierii limbii ruse din clasa a doua, si utilizarea limbii ruse ca limba oficiala
Legat de aceasta, erau numeroase cazurile când in magazinele din RSSM gestionarii sau gestionarele de etnie rusa sau ucraineana, refuzau sa serveasca un client, daca acesta vorbea in limba romana.
Prin aceste metode, dar si prin multe altele, se ajunsesera ca in 1989, populatia de etnie romana din RSS Moldoveneasca, sa nu depaseasca 64%.
Astfel, in anul 1977, in industrie autohtonii (cetatenii de etnie romana) detineau o pondere de 46%, in agricultura de 78%, in comert de 56%, in domeniul ocrotirii sanatatii de 58%, iar in aparatul de conducere de stat si de partid de doar 43%!
Din aceste cifre statistice, reies mai multe lucruri
-Pârghiile de conducere in aparatul de stat si de partid se aflau in mainile celor veniti din alte republici unionale
-Autohtonii trebuiau, in viziunea organelor unionale, sa aibă acces la muncile mai prost platite si mai slab calificate.
De-abia in anii 1970 este numit un cetatean de etnie romana in guvernul RSSM (ca ministru al sanatatii), si de-abia in noiembrie 1989 este numit un cetatean de etnie romana ca prim-secretar al RSSM (Petru C. Lucinschi).
Semnificativa in acest sens este si etnia si locul nasterii primilor secretari ai RSSM dupa 1945- Nikita G. Koval (1946-1950, etnie ucraineana, nascut in RSSM, Transnistria), Leonid Brejnev (1950-1952, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), D.S.Gladki (1952-1954, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Z.T.Serdiuk (1954-1961, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Ivan Ivanovici Bodiul (1961-1980, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Simeon Grossu (1980- noiembrie 1989, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana, sudul Basarabiei), Petru C. Lucinschi (noiembrie 1989- februarie 1991, etnie romana, nascut in RSSM, Basarabia), Grigore I. Eremei (februarie-august 1991, etnie romana, nascut in RSSM, Basarabia).
|