[Igor_Paslusnik]

Ce exprimări... Doamne fereşte.
Deci dacă nu urmezi "intruscţiunile", te aduce "sfânta" inchiziţie, în "sfântul" purgatoriu, imediat... (ironie, adică te ucide, dar nu se repetă istoria... încă...)
Pentru Biserică, puţină întărire, care v-a fi prigonită de "sfânta" inchiziţie, în viitor :

"Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis." - Ioan 15, 20-21.

L-au prigonit pe Hristos, ereziile romano-catolice ? Da... Cum?
Dacă episcopul Romei spune despre el că e locţiitorul lui Hristos pe pământ, ei devin prigonitorii lui Hristos, Care ne spune la final la Matei: "iar Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacurilor".
Şi când spune: "Vă voi trimite vouă pe Mângăietorul (Duhul Sfânt) care vă va învăţa pe voi la tot cuvântul Adevărului" - Ioan 15, 26. Deci fiindcă episcopul Romei spune despre el că e locţiitorul şi vicarul lui Hristos pe pământ, atunci Duhul Sfânt ce e? Vedem că papalismul, păcătuieşte împotriva Duhului Sfânt Însuşi.

Pentru a susţine erezia primatului papal şi erezia infailibilităţii papale, are nevoie să spună că Duhul Sfânt vine doar la Vatican, la episcopul Romei, are nevoie să spună că doar el, episcopul Romei, are puterea să dea Duhul Sfânt oamenilor.

Dar Domnul spune despre Duhul Sfânt că este trimis "vouă" deci la mulţi, la toţi care îndeplinesc condiţiile necesare ca să-L primească, adică o viaţă curăţită, luminată şi îndumnezeită.

Apoi la pogorârea Duhului Sfânt, nu s-a pogorât doar peste un Apostol, ci peste toţi, şi mai spune Hristos minunat, despre toţi episcopii, preoţii, diaconii, adică Apostolii de azi: "Adevărat, adevărat zic vouă: Cel care primeşte pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Mă primeşte; iar cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine." - Ioan 13, 20.

Mai pot enumera mulţime de exemple, dar mă opresc neaparat la 2 Tesaloniceni 2, pentru o întărire mai bună (parantezele îmi aparţin):

1. În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,

2. Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea (nu acceptaţi orice gând), nici să vă spăimântaţi (nu vă temeţi)€“ nici de vreun duh (simţire), nici de vreun cuvânt (de la oameni), nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi (Biserica), cum că ziua Domnului a şi sosit.

3. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip (pe nicio cale şi formă); căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă (ieşirea din Ortodoxie) şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,

4. Potrivnicul (nu diavolul, ci episcopul Romei, că el lucrează prin episcop, vedem şi la versetul 9), care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu (locţiitorul lui Hristos pe pământ), sau se cinsteşte cu închinare (acceptare), aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu (infailibilitatea papală).

5. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? (trebuie amintit des despre căderi, să ne ferim de ele)

6. Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui (Biserica, dragostea mădularelor lui Hristos, noi, cei fără erezie).

7. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează (ecumenismul, pan-erezia ereziilor, cu provenienţă de la romano-catolicism), până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte (s-a început demult hirotonirea doar episcopilor şi preoţilor ecumenişti, ortodocşii, care vorbesc spre vindecarea ereziilor romano-catolicismului, sunt daţi la o parte).

8. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale (când episcopul Romei, va conduce pământul globalizat).

9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan (de aceea spuneam mai sus, că "Potrivnicul" nu e însuşi satan, ci omul prin care lucrează satan, care a fost învăţat de satan să ceară să fie primul, recunoscut astfel, ca să aibe mai mare putere şi influenţă, satan, prin acela), însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase (pentru a atrage la ereziile romano-catolicismului),

10. Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării (toţi care vor crede pe Potrivnicul, episcopul Romei), fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască (smerenia şi frumuseţea ascezei, în Ortodoxie).

11. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite (le îngăduie) o lucrare de amăgire (precum în Rai a îngăduit pe satan să ispitească pe Eva şi pe Adam prin Eva), ca ei să creadă minciuni (fără smerenie),

12. Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul (Bisericii, Ortodoxia cea fără ereziile romano-catolicismului şi protestantismului), ci le-a plăcut nedreptatea (au prigonit Biserica).

13. Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi (toţi ortodocşii creştini), că v-a ales Dumnezeu dintru început (de la naştere, prin Sfântul Botez, care trebuie dat la naştere prin întreită afundare), spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului (pentru mărturisirea cu pace a Evangheliei, tuturor ereticilor, păgânilo, ateilor, oricărui om),

14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastră (pe toţi care vor să vină, fără obligaţie), spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos (dată sfinţilor după biruinţa de pe pământ).

15. Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi (repetăm: neclintiţi) şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră (Biserica prin episcopii, preoţii, diaconii, următori ai învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, care nu vor cădea în ereziile nimănui).

16. Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde,

17. Să mângâie inimile voastre (întreaga fiinţa voastră) şi să vă întărească (pentru că credinţa poate slăbi, prin nepăsare, necercetare şi teamă), la tot lucrul şi cuvântul bun.

Of... omenirea, Biserica Ta, Doamne...
Hristos în mijlocul nostru.