Iar eu anticipez ca dupa ce Igor nu va mai primi atentie fata de aceasta ultima manevra histrionica, una care a atins dimensiunile gigantice ale Muntelui, el va reintra in joc sub alta forma, pentru a capata iarasi atentia cuvenita oricarui tribun.
Atentie fara de care tribunul nu isi poate justifica existenta si din aceasta pricina risca sa intre in faza depresiva a evolutiei sale cicloide...
Poem cu ciclotimie sporita
(din volumul "Temperamentul nebunatic si sfinteniile sale de comedie"; colectia Minge; aia lovita bine)
Cand in sus si cand in jos
Igor calarea frumos
pe-o camila prin desert;
cand livid cand rosu-fiert!
Legana spre zari albastre
precum magii catre astre
cand in sus si cand in jos
gandul: Mecca? sau Athos?...
Si deodata-un glas subtire
ii sopteste cu iubire:
nu vrei tu sa sezi frumos,
sa nu mai umbli barbos,
ci s-o mangai pe mamica
si s-o bucuri pe bunica?
Uite, ti-am gasit o fata!,
harnicuta si curata,
cu serviciu, cu gropite
si cu sapte alunite!
Haide, lasa tu camila
si alearga iarasi...mila!
Ca un alt Sebastian Coe
du-te frate, acasa! Go!
Astfel Igor, mangaiat,
indreptat si imbunat
s-a intors la insurat.
Si am auzit ca maine
o sa-si faca rost de-o... paine!
Alba, mare, rumenita
Nicidecum una cernita,
O s-o rupa, frate-n doua
Si o sa ne dea si noua!
La anu si la multi ani!
|