[Igor_Paslusnik]

Frate "gpalama" (şi ioan67),

La M.I.T., în America, la Departamentul de Arhitectură, există Profesor de -Practică-, la materia numită Practică... Atât: Practică.

Şi ca student arhitect, eşti obligat, să vi cu inovaţii, altfel nu treci examenul de Practică şi nu termini M.I.T.-ul, ceea ce-i groaznic pentru un student acolo şi cariera lui de după.

Şi-atunci sigur că ajungem la post-modernism, şi în mai ştie Dumnezeu ce-o mai fi...
Şi nu ar fi nimic rău în asta, dar se distrug resursele planetei, prin ultraexploatare şi suntem mereu nemulţumiţi cu cele simple, plăcute, frumoase, curate...

Revin.

În creştinism, în Biserică, Profesorul de Practică, e ascetul... Părintele, Avva, Învăţătorul, e ascetul...

Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Grigorie de Nazians, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Marcu al Efesului, Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Siluan Athonitul, Sfântul Paisie Athonitul, Sfântul Nicolae Cabasila, Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Chiril al Ierusalimului, toţi Sfinţii Apostoli şi majoritatea covârşitoare a Sfinţilor Părinţi, au fost asceţi.

Până prin secolul 12, doar preoţii luminaţi de Lumina Necreată, erau hirotoniţi şi doar monahul îndumnezeit, era ales să fie ochi al Bisericii, episcop. Ca să ajungi la acele dezlegări ale Duhului Sfânt, existao singură şi unică cale: asceza. Aceia, nu doreau nimic material şi îşi trăiau fiecare respiraţie, pentru Dumnezeu şi oameni.

Dacă un episcop, preot sau diacon, azi, nu e ascet, va reuşi doar cateheze, e catehet, va reuşi doar să catehizeze, adică să pună bazele învăţăturii creştineşti, şi nimic mai mult.
Atunci sigur că un episcop, preot, diacon ca acela, nedorind asceza, ajunge în patima lăcomiei de arginţi, lăcomiei pântecelui, atunci sigur că ajunge repede în ereziile romano-catolicismului, sedus de minciunile ecumenismului, nu citeşte volume întregi de la Sfinţii Părinţi, şi nu-i pasă prea mult de suferinţele altora, preotul neascet nu prea face misiune în parohie, să meargă pe jos, acasă la oameni, să stea cu ei de vorbă, despre orice nelămurire au, orice nevoie, să vadă cum poate sluji mai bine, când el abea face o predică de 10 minute (cateheză) nedând tot ce are, pentru binele celorlalţi şi alte întunericuri... Mai ales ca episcop, lipsa ascezei este o deosebit de mare primejdie pentru Biserica din judeţul sau regiunea păstoririi lui...

Dar!

Dacă un episcop, preot sau diacon, când ţine post, când nu vrea averi materiale, şi e un bun econom al averii Bisericii, şi foarte chibzuit şi atent la nevoile oamenilor şi deci şi cu averile oamenilor, creştinilor, mădularelor Domnului, cum în Faptele Apostolilor 4, oamenii puneau averile lor la picioarele Apostolilor, episcopilor, şi ei înpărţeau fiecăruia cât are nevoie, nu mai mult, inclusiv lor, când acel slujitor se roagă poate cu lacrimi în ochi măcar în camera lui, chilia lui, acela mută munţii patimilor sale şi ale oamenilor, acela alungă demonii, iar când vor vedea oamenii lipsurile, nevoinţele lui, asceza acelui slujitor, orice cuvânt care iese din gura lui, în urechile şi inimile oamenilor, va avea o valoare imensă, atât de mare că îi vor mişca până la lacrimi şi se vor vindeca şi oamenii, căci prin harul dobândit, înmulţit şi dăruit de slujitor prin asceză, devine biruitor al demonilor şi nu doar că devine un Apostol adevărat, dar acel episcop, preot sau diacon, devine făcător de minuni, la propriu. Omul care se dăruieşte pe sine maxim celorlalţi, şi îşi tot creşte acea măsură a maxim-ului, acela se curăţeşte mai repede, primeşte Lumina cea Necreată şi Îndumnezeirea şi Domnul va lucra prin acel vas al Său, cu înrâurile îmbelşugată a vieţii duhovniceşti mântuitoare.

Deci frate "gpalama", dacă ai fi citit din Sfinţii Părinţi, măcar un volum cap-coadă, ai fi văzut că în teologie, ca să spui lucruri cu folos, trebuie să vorbeşti un pic cam multişor. Sfinţii Părinţi, nu vorbeau 5 vorbe, ci mii şi aşa vindecau ereziile şi îndreptau poporul pe cărarea strâmtă îngustă şi grea, pe care puţini o află. Şi nici atunci, nu erau ascultaţi de toţi, cei tari de cerbice, tot îi considerau nebuni şi îi alungau sau îi ucideau.
Deci să nu uiţi, Dumnezeu lucrează prin oameni.

Iar acea pildă cu Marta şi Maria, înseamnă dorirea celor materiale, faţă de dorirea celor duhovniceşti.

Spune-mi cât ai citit din Sfântul Grigorie Palama, care volume? Ce editură? Din ce Sfinţi Părinţi ai mai citit?

Şi mai spune-mi ce înseamnă "tânăr cu caş la gură" ?