[CristianR]

Apropo de link-ul pus de Iuliu, se constată, o dată în plus, cât de greu acceptă cineva că ar avea vreo problemă de natură psihică. Întodeauna e luată ca jignire, atac la persoană.

Faptul că suntem sănătoși e de la sine înțeles. Nu contestăm că există afecțiuni psihice, dar la alții; niciodată la noi.

De aceea psihologii sunt cei mai huliți profesioniști: pentru că îndrăznesc să ne spună despre noi ceea ce nu ne place să auzim. Iar solii care aduc vești proaste trebuie omorâți, nu-i așa?

O dată în plus putem observa cât de benefică ar fi smerenia și cum fără abandonarea mândriei nu putem fi vindecați; și că cel puțin unele din boli își pot afla vindecarea în plan spiritual, acolo unde uneori își au și sursa.

P.S. Pentru cine nu are vreme să deslușească despre ce e vorba în linkul de mai sus: O psiholoagă care are curajul de a încadra homosexualitatea ca afecțiune de un anumit tip (din grupul parafiliilor, cum spunea și Mihnea mai sus) este criticată și i se aduc plângeri la angajator pentru opiniile pe care le-a formulat.