Citat:
În prealabil postat de Iorest
Se monopolizeaza limbajul daca anumite cuvinte sau asocieri devin interzise.
|
Acuma, ce sa zic, se face un mare taraboi in lume pentru o expresie sau alta. Cica are implicatii, lezeaza, starneste nu's ce praf cosmic daunator echilibrului planetar etc.
Mi-e dor de-o-njuratura sanatoasa (fie si cu etichetarea de rigoare!, curat "discriminatorie"), d'aia carpatin-autohtona, cum gaseam prin romanele lui Marin Preda (noroc cu forumul, ca se mai permite cate una p'aici....:)).
Intrebarea e cum s-a ajuns la asa politeta generalizata, la asa delicatete.
Tendinta pe aici, printre forumisti, e sa se atribuie totul guvernelor, conducerii mondiale, conspiratiunilor de tot felul...
Nu zic ca nu e si asta.
Dar dincolo de presiunea "de sus", am impresia ca o mare presiune vine si de "jos".
Nu putini cetateni devin tot mai "sensibili", tot mai plini de "drepturi" si tot mai putin dispusi sa fie "stresati" de vorba unuia sau a altuia... Pana si revista cutare, din 916, de pilda, poate fi data in judecata de vreun "sensibil" pe temeiul ca acolo s-a adus, poate, prejudiciu vreunui animal de companie (pisica, soarec, dulau sau porcusor de Guineea)...
Maine-poimaine, amatorii de cozonaci vor presa guvernele pentru scoaterea in afara legii a celor care eticheteaza ori injura de cozonaci... Sau de iarba verde.
In definitiv, cei cocotati pe scaune mai inalte sunt reprezentantii celor care stau pe taburete si urmaresc spectacolul celor lustruiti si poleiti. Si tocmai aici o fi poanta: ca interesul pentru acuratete nu e nicidecum pentru propria conduita verbala sau pentru vorba vreunui amic ori al unui casnic, nu. Ci numai pentru ce se ambaleaza pe "scena".
Vrem o isterie pompoasa si corecta! Vrem o isterie ca la carte! Solid si amanuntit reglementata, legiferata la sange (eventual si cu nitel sange). Vrem spectacole publice de tinuta, impecabile, incheiate la toti nasturii... desertaciunii. Voim o desertaciune pompoasa, corecta, care sa nu deranjeze pe nimeni. Desi desertaciunea deranjeaza pe toti... Mai precis, ruineaza. Vrem deci o desertaciune care sa multumeasca si sa impace pe toti.
Or, cata vreme toata lumea sta cu ochii beliti pe scena cu mii de reflectoare a desertaciunii, nu e firesc ca exigentele interioare sa fie inlocuite cu pretentiile exterioare?
Daca nu mai sunt legi pe dinlauntru, pentru nici o neregula sau infamie personala, fireste ca toate au dat buluc in afara.....
Acel "nu am voie" sau "nu e bine" al glasului constiintei fiecaruia, a fost inlocuit cu "nu aveti voie" si "nu procedati bine/corect/legal" adresat celorlalti.
Cred ca asistam si participam la o metamorfoza mai ingrozitoare ca-n Kafka, aceasta care produce constiinte normative tot mai hipertrofiate pe seama constiintei de sine tot mai anemice... Ma intreb, dupa ce vom fi toti curati ca lacrima (prin lipsa desavarsita a luminii in ochiul interior al fiecaruia), cine va prelua tot intunericul din noi, ca un nou tap ispasitor... Pentru ca am impresia ca tocmai asta se cauta, constient sau nu.