1. Biserica reprezinta rodul lucrarii Duhului Sfant in lume. Lucrarea Duhului este UNA si SFANTA , asa cum si Biserica este. De la Cincizecime incoace, Duhul Sfant a ramas prezent in lume, lucreaza si conlucreaza cu oamenii spre mantuirea lumii.
2. Biserica Ortodoxa Romana este rodul lucrarii Duhului Sfant pentru neamul romanesc de oricand si de pretutindeni. Biserica nu e totuna cu patriarhia, episcopia sau cu parohia. Patriarhia, episcopia sau parohia sunt institutii care functioneaza dupa chipul institutiilor administrative lumesti si pot sluji Biserica lui Hristos sau nu, dimpotriva, ele putand aduce deservicii Bisericii. Acolo unde se vad urmarile pacatelor savarsite de clerici si/sau mireni nu mai putem vorbi de rodul lucrarii Duhului Sfant si de Biserica. De exemplu, patriarhul ortodox al Romaniei este patriarhul Patriarhiei Ortodoxe Romane. El este si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane numai atunci cand patriarhul lucreaza cu harul slujirii preotesti si cand isi foloseste harismele personale in folosul mantuirii pastoritilor sai. Deci patriarhul, episcopul si preotul reprezinta Biserica doar in cele ale lucrarii Duhului Sfant. Cand rodul lucrarii clericilor este pacatul,atunci ei sunt cel mult reprezentanti ai mitropoliilor, episcopiilor sau parohiilor pe care le deservesc, dar nu si ai Bisericii. Prin urmare, granitele Bisericii si ale lucrarii Duhului Sfant nu corespund intotdeauna cu granitele exterioare trasate de institutiile patriarhiei, episcopiei sau parohiei. De aceea, patriarhia, episcopia sau parohia trebuie sa caute sa isi plieze tot mai mult granitele exterioare dupa cele interioare ale Bisericii si ale lucrarii Duhului Sfant. Patriarhia, episcopia sau parohia trebuie sa caute a functiona nu dupa regulile si normele institutiilor acestui veac, ci sa functioneze "precum in cer asa si pe pamant"(Matei VI,10) adica dupa unica a Lege a lui Hristos si a Imparatiei Lui: Legea Harului si a Iubirii. Prin urmare, patriarhia ortodoxa romana trebuie sa alcatuiasca si sa adopte un nou statut de organizare si de functionare in care sa transpara vointa lucrarii cu harul Duhului Sfant, iar nu vointa lucrarii omenesti.
3. Daca sunt mireni, preoti sau episcopi care se dezic de patriarhia romana nu inseamna neaparat ca se dezic si de Biserica Ortodoxa Romana. Dezicerea sau ruperea de patriarhie, episcopie sau parohie nu este schisma, nu e ruptura de Biserica Ortodoxa Romana, mai ales daca institutia patriarhiei, episcopiei sau parohiei este sau a devenit una corupta.
4. Este necesara dezinstitutionalizarea excesiva a eparhiilor, dialogul dintre ierarh si pastoriti sa fie unul cu precadere personal decat institutional. Dumnezeu dialogheaza personal cu omul, nicidecum institutional.
5. Urmare a compromiterii publice a tot mai multor ierarhi ortodocsi romani este nevoie ca:
- ierarhii implicati in scandaluri publice sa se retraga din activitatea eparhiilor pe care le deservesc;
- ierarhii sa renunte la salariile mari,la veniturile din onorarii si, in general, la veniturile de orice fel;
- ierarhii sa renunte la averi personale, la resedintele de lux, masinile de lux de care se folosesc precum si la orice fel de accesorii excentrice, bunuri banesti sau materiale;
- ierarhii sa vietuiasca din punct de vedere pecuniar macar asemenea mirenilor de rand, daca votul saraciei de bunavoie nu si-l pot asuma in totalitate asa cum au jurat;
- ierarhii sa iasa la misiune intre credinciosii pe care-i pastoresc, sa renunte la asa-zisele vizite pastorale, unde merg doar pentru ospete festive si pentru a incasa onorarii generoase;
6. Atunci cand ierarhii sunt criticati, nu se cheama ca Biserica este lovita. Ierarhii sa nu se mai ascunda in spatele Bisericii, sa se identifice in pacat cu Biserica si daca sunt criticati sa raspunda intotdeauna in nume personal. Critica nu e totuna cu judecata. Critica are menirea de a indrepta, in timp ce judecata duce la defaimare. Sf Ap Pavel l-a criticat pe Sf. Ap. Petru si acest fapt nu a micsorat cu nimic autoritatea apostolica a celui din urma(Gal. II, 11-14).
|