[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Pai bine, frate Remus, oare fericitul nu a gustat si el, o firimitura acolo, din Domnul?
Sa nu fi avut nici macar o "molecula" de Har?
Sa-l fi ocolit Duhul Sfant, "Care pretutindenea este", tocmai pe el?....
Cum oare, atunci, e numit "fericit" si nu, bunaoara, trist/nefericit/abramburit/baschetbalist?

Remus, tu realizezi ca, totusi, vorbesti despre un mare barbat? Fericit, pur si simplu!

Frate!
Şi ateii sau păgânii au multe momente în viaţa lor când au har. Mii de momente, mii de secunde, poate mii de minute...

Însuşi mila Domnului, care ţine şi învârte Universul, înseamnă o formă de har, energie necreată, cu care crează energiile solare, de exemplu. "Şi a zis Dumnezeu: să fie lumină. Şi s-a făcut lumină" şi s-a creat în Univers energia, şi a organizat-o Dumnezeu şi în sistemul solar, în jurul Soarelui, ca noi să existăm, materie şi nematerie şi trup şi suflet. Citeşte omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur, la Facere... Şi Hexaemeronul Sfântului Vasile cel Mare... Nu ştii ce pierzi... :)

Deci la cel mai mic gând de smerenie, îţi este dăruit harul. Şi la cel mai mic gând de mândrie, harul este luat.
Prin har primeşti credinţă şi intri în pronia lui Dumnezeu pentru mântuirea ta, ca om care prin libertatea dăruită de Domnul, să stai în împreună lucrarea ta cu Dumnezeu.

Unde apare deci problema? Să rămâi în har. Să ştii ce este smerenia şi asceza. Să le doreşti...

Un eretic, un păgân, un ateu, nu rămâne în har. I se pare că poate mai mult decât dăruieşte Domnul, Bisericii Sale.
Şi aşa ajungem la cazul lui Augustin. Nu a fost mulţumit, nu a cercetat, nu s-a smerit, nu a rămas în har, nu a citit pe Sfinţii Părinţi ai Răsăritului care grăiau în Duhul Sfânt, Sfintele Canoane, Sfintele Dogme şi aşa a născut erezii.

Augustin a fost deci un filosof şi gânditor creştin, un om peste medie de altfel, foarte moral, ca mulţi alţii de atunci şi de azi, fie azi, aceia şi ateii, sau sufiţii musulmani, care ajung la o calitate morală excepţională.

Dar nu a fi un om moral şi peste medie, te mântuie.
Nu faptul că donezi milioane de euro, cum fac ateii, nu numai faptele te mântuie. Ci credinţa fără erezie, faptele şi harul. Dacă scoţi una, nu te mai mântuieşti.
Că altfel spui, că pustnicii, că nu donează nici un ban, nu se mântuiesc.
Şi antihrist când va fi pus să conducă lumea toată, fiind plin de milostenie, cum spune Scriptura, va fi primul care se mântuieşte, nu?

Ai văzut?
Deci cu atât mai mult când ştii ce misiune ai ca episcop, şi cu atât mai mult când nu cercetezi amănunţit, să vezi dacă nu cumva răneşti Biserica, prin faptul că nu cercetezi titanii vremii, Sfinţii Părinţi care năşteau atunci Biserica, în Răsăritul orient, şi deci dacă nu cumva rămân în urma ta, debitările filosofale ale unei teologii care va duce la căderea a jumătate din lumea creştină, în erezie...
Căci asta e mult prea mult...
De aceea Biserica, nu l-a numit fericit timp de aproape 2000 de ani, şi în 1982, prin multe mădulare bolnave, îmbolnăvite de ecumenism, este numit fericit... Fericit că n-a reuşit, din mila Domnului, să doboare mai mult de jumate, pe atunci (marea schismă) din nevoitorii pentru mântuire...

"Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte"...