In privinta relatiilor cu Romania, si a atitudinii liderilor de la Bucuresti in privinta teritoriilor ocupate de catre URSS in 1944, aceasta a avut doua perioade distincte
-Perioada anilor 50.
Atunci, guvernul roman total subordonat Moscovei, subiectul Basarabiei era unul interzis, mai ales ca pana in anul 1958 in Romania au stationat trupe sovietice.
In anii 50, suferintele romanilor din teritoriile ocupate de catre URSS au fost ignorate de guvernul de la Bucuresti, ocuparea Basarabiei de catre URSS fiind considerata chipurile doar o dovada de asa-zisa prietenie din partea URSS.
-Perioada de dupa 1960- 1964
Dupa moartea dictatorului sovietic I.V.Stalin in 1953, incepe o perioada de framantari la varful conducerii URSS.
In 1956, noul detinator al puterii de la Moscova, Nikita Hrusciov, condamna in raportul secret al celui de-al douzecilea congres al PCUS crimele si ororile epocii staliniste, initiaza procesul de destalinizare si proclama teza coexistentei pasnice intre cele doua sisteme politice de pe Glob.
Profitant de aceste framantari de la conducerea URSS, dar si de conflictul ideologic chino-sovietic (care sparge unitatea lumii comuniste), conducerea de atunci a Romaniei, in frunte cu Gheorghe-Gheorghe-Dej, initiaza un proces de distantare fata de URSS, jalonat de
-In 1956 la Bucuresti se vorbeste pentru prima data de o cale nationala in constructia socialismului, in acel an fiind desfiintate ultimile Sovromuri.
-Dupa ce in 1955 este semnat tratatul de stat dintre URSS si Austria, si trupele sovietice sunt retrase din Austria, profitând de acest lucru, in 1958, Gheorghe-Gheorghiu-Dej, ajutat de Emil Bodnaras (si dupa unele surse si de argumente bahice) il conving pe Nikita Hrusciov sa retraga trupele sovietice din Romania.
Astfel, Romania a fost din putinele tari socialiste (alaturi de Iugoslavia si Albania) in care nu au stationat trupe sovietice pana la începutul anilor 90 (cum s-a intamplat in celelalte tari socialiste din Europa- RDG, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria si Bulgaria).
- Urmeaza apoi o perioada de reluarea a contactelor economice si diplomatice cu tarile vest-europene (inaugurata in 1959 de vizita lui Gheorghe Gaston Marin in Franta), de achizitionare a unor licente de fabricatie vest-europene, de reafirmare a identitatii nationale romanesti in cultura, de eliminare a influientelor sovietice in cultura, de eliminare a consilierilor sovietici, de epurarea a aparatului de militie si securitate de cadre cu vederi pro-sovietice, etc.
-In 1964 Romania respinge ferm planul Valev (intocmit de economistul sovietic E.B.Valev), prin care Romaniei si Bulgariei li se rezervau rolul de tari agricole, conducerea de la Bucuresti denuntand acest plan ca o incercare de subminare a independentei, suveranitatii a Romaniei si de amestec in treburile interne ale unui stat suveran.
Gheorghiu-Dej initiaza o politica de industralizare a Romaniei (in 1961 incepe constructia combinatului de la Galati), spre nemultumirea conducerii URSS (nemultumire deveninta evidenta in cursul vizitei lui Nikita Hrusciov la Craiova, la uzinele Electroputere, când acesta a criticat cumpararea licentei elvetiene Sulzer pentru locomotive diesel-electrice de catre Romania)
Bulgaria a acceptat planul Valev, dar în cazul românilor reacția a fost violentă, comuniștii români apreciind că propunerea Moscovei înseamnă practic o dezmembrare a teritoriului național.
România a respins planul, prevalându-se de prevederea potrivit căreia hotarârile CAER puteau fi luate numai prin unanimitate. Politica de industrializare a României a fost susținută cu vehemență de către delegația sa la CAER, îndeosebi de Alexandru Bârlădeanu, delegat permanent.
Economistul Costin Murgescu publică în revista Viața economică un articol prin care respinge planul, iar la plenara C.C al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964 s-a adoptat „Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”, care însemna o reorientare publică a guvernanților de la București în raport cu Moscova. Documentul exprima poziția României în conflictul chino-sovietic și formula principiile care trebuiau să stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-și rezolva problemele politice și organizatorice. În consecință, Declarația sublinia că nu există și nu poate exista un „partid părinte și cu un partid fiu, partide superioare și partide subordonate”.
In 1964, prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer, dupa ce anterior se intalnisera cu liderii de la Beijing, la întâlnirea cu Nikita Hrusciov, a spus- Chinezii au spus ca ne-ati luat Basarabia!
Luat prin surprinde, Nikita Hrusciov nota in memoriile sale- Romanii au repetat ceea ce auzisera de la chinezi, dar nu si-au exprimat dezacordul cu ceea ce chinezii spusesera de Basarabia. Aceasta discutie ne-a lasat un gust foarte neplacut!
Politica lui Gheorghe-Gheorghiu-Dej, de distantare fata de URSS si afirmare a unui socialism national, este continuuata si amplificata dupa 1965 de Nicolae Ceausescu.
In 1965 intr-un discurs Nicolae Ceausescu citeaza o scrisoare a lui Friedrich Engels, in care acesta critica anexiunea Basarabiei de catre Imperiul Tarist in 1812, iar Academia Romana publica scrisori ale lui Karl Marx, in care acesta critica anexiunea Basarabiei de catre Imperiul Tarist in 1812.
In 1966, într-un alt discurs, Nicolae Ceausescu a denuntaț apelurile făcute de Partidul Comunist Român către URSS prin care se cerea anexarea Basarabiei și a Bucovinei.
Din manualele scolara este scoasa expresie- In 1940, in urma unui acord romano-sovietic, introducandu-se formularea corecta- In urma unui ultimatum, URSS ocupa Basarabia.
Pactul Ribentrop-Molotov incepe sa fie analizat in esenta lui, ca un act criminal, de impartire a sferelor de influienta intre doua state imperialiste si agresoare- Germania nazista si URSS.
Dar problema Basarabiei nu a constituit nicioadata un subiect de negociere la nivel inalta intre RSR si URSS, fiind discutata doar la nivel de cercetare stiintifica si istorica, si readusa in discutie ori de cate ori relatiile romano-sovietice deveneau mai incordate.
Daca in plan politico-diplomatic problema Basarabiei era oarecum ocolita, in domeniul invatamantului, culturii si a stiintei s-au facut eforturi pentru restabilirea adevarului istoric.
In 1975 este publicata cartea lui Marin Preda, Delirul, in care este prezentata intr-o maniera realista si corecta participarea Romaniei la razboiul anti-sovietic.
Apoi istoricii din Romania au inceput sa abordeze intr-o maniera noua participarea Romaniei la acel razboi, sugerând ideea ca actiunea militara a Romaniei din 1941, de eliberare a Basarabiei , nordului Bucovinei si tinutului Herta, a fost una justa si corecta.
De la începutul anilor 80 unii carturari, scriitori si artisti basarabeni au primit acceptul de a vizita Romania, si de a publica in revistele literare romanesti.
In 1987 apare la Bucuresti cartea Costelatia Lirei, o lucrare de culegere de versuri a poetilor basarabeni.
La congrese si alte reuniunii stiintifice internationale, istoricii romani au abordat in mod deschis problema Basarabiei, sublinind ca acesta este un stravechi teritoriu romanesc, aflat sub ocupatie sovietica.
In 1976 Nicolae Ceausescu este primul sef de stat roman care viziteaza Basarabia dupa 1944.
Dupa venirea la conducerea URSS in 1985 a lui Mihail Gorbaciov, relatiile romano-sovietice se deterioreaza puternic, Nicolae Ceausescu (ca si alti lideri conservatori precum Erick Honecher in RDG sau Gustav Husak in Cehoslovacia) respingând programul reformist a lui Mihail Gorbaciov, asa-numitul glasnost si perestroika.
La ultimul congres al PCR din noiembrie 1989, Nicolae Ceausescu a spus public- Romania considera ca trebuie sa se treaca la adoptarea masurilor necesare solutionarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat inca. In primul rand, apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.
Potrivit unor informatii, aceasta problema a fost ridicata de Nicolae Ceausescu si in ultima sa intalnire cu Mihail Gorbaciov, din 9 decembrie 1989.
|