Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Da, am aceasta convingere. Convingerea mea este ca cei care cu buna stiinta incalca poruncile lui Dumnezeu, daca nu se vor intoarce spre El si nu se vor pocai pana la sfarsitul vietii lor in trup, vor suferi damnarea perpetua. Cred ca acesta e un lucru just, iar justitia este un lucru bun.
De unde vine aceasta convingere ? Din catehism. De unde a aparut acolo ? Din izvoarele credintei: Sf Scriptura, Sf Traditie, liturgica si magisteriul viu al Bisericii.
|
Deci considerați că e un lucru bun ca un om să sufere damnarea perpetuă, adică să se chinuiască veșnic, pentru că a mâncat cârnați ? Vinerea ? Încălcând astfel porunca
unui dumnezeu ?
Dacă, mâine, acest dumnezeu la care vă raportați, s-ar întâmpla să se arate omenirii și să decreteze că "toți oamenii care în ultimele trei sute de ani au purtat pantofi roșii vor merge în iad și se vor chinui veșnic", veți fi convins că ăsta e un lucru bun ? Având în vedere că ar fi o normă care provine de la dumnezeu pe care îl apreciați ca fiind etalonul, sau chiar sursa, bunătății ?